Accept critica, dar cu o singură condiție

A critica este lucrul cel mai simplu din lume. Cei care critică se numesc critici.

Există critici literari.

Există critici de teatru.

Există critici de artă.

Există critici de orice.

Mi-au plăcut versurile:

Critici voi, cu flori deșarte, 

Care roade n-ați adus – 

E ușor a scrie versuri 

Când nimic nu ai de spus.

Întotdeauna am acceptat criticile, dar venite din partea celor care îndeplineau următoarele condiții:

• aveau realizări în zona pe care doreau să o critice;
• făceau dovada că stăpânesc domeniul;
• veneau cu un ceva similar cu cel ce făcea obiectul criticii.

În caz contrar, pa și la gară! În realitate există următoarele tipuri de critici:

• care au realizări, știu despre ce vorbesc și vin și cu argumente;
• știu despre ce vorbesc, desființează și au soluție;
• vin de pe stradă, dau cu piatra și fug;
• nu știu despre ce vorbesc dar folosesc abundent pe NU;
• spe pricep la toate dar nu au nicio realizare;
• au opinii vagi, dar știu să țintească în moalele capului.

Am întâlnit astfel de critici și cei care au dat-o-n bară cu mine au plătit urât de tot pentru că nu am acceptat să ridice piatra și să dea cu ea spre mine cei pe care viața dar și știința  i-a dovedit:

• ratați;
• tâmpiți;
• palavragii;
• ofticoși;
• refuzați;
• subțiri;
• banali;
• negativiști.

Era un tip pus pe fapte mari, drept care mi-a băgat pe sub ușa cabinetului un plic în care era dovedit un plagiat. lașul, în loc să se implice, dorea să scoată cărbunii cu mâna mea, pentru că plagiatorul era unul dintre consilierii unui prezident. Numai că a face acel gest însemna anularea muncii mele de câteva zeci de ani, căci eu nu mai eram X, ci cel care l-a dat în gâtpe Y. Lucrarea era de informatică, de OOA, însă eu aveam ceva luxcrări de OOP și însemna să mă fac de râs, mai întâi față de mine însumi. Ador criticii care dacă primesc o lucrare te fac praf, pentru că lucrarea ta nu este identică cu lucrarea construită în mintea lor, lucrare pe care ei ar fi scris-o dacă. Acum văd că și în politică sunt astfel de critici care nu vin niciodată cu nimic, dar critică tot ce aduc ceilalți ca proiecte. este sublim, de-a dreptul grotesc și încărcat de un penibil inefabil să nu zic infantil. Accept critica, dar cu o singură condiție și anume, să nu vină din partea unui nea Gică  de profesie contra.

(05 septembrie 2016)