Atitudinea față de puternicii zilei

Am văzut niște situații care mi-au arătat că întotdeauna trebuie să fiu circumspect față de cei care au capacitatea de a fi exact ceea ce omul puternic de lângă el are nevoie, mai ales dacă omul este un puternic al zilei. În lumea politică oamenii sunt stratificați, căci partidele au organizații la centru, la județ, la oraș, respectiv, la comună. dacă unul de la centru vine la județ, toți de la județ se fac preș. dacă unul de la județ vine la oraș, toți de la oraș se fac preș. dacă unul de la centru vine la comună, cei de la comună se fac preș dar mai mult, îi imploră pe cei de la centru să-și șteargă botinele pe preș.

Eram undeva prin deceniul al IX-lea al secolului trecut și un barosan de la Centrul Universitar al PCR, doar lector în grad didactic a fost întâmpinat foarte umil de rector, în grad de full professor. rectorul l-a invitat să ia loc la masa prezidiului chiar în centru. M-a șocat să-l văd pe rector că-i așează scaunul sub fund barosanului, care de fapt era un fel de coleg cu mine. La câteva săptămâni distanță, barosanului îi fuge o rudă în străinătate, este dat jos din funcție și devine un umil trepăduș la Centrul Universitar. Eram acum în sală cu un alt priolej. Fostul barosan era și el. rectorul când a intrat în sală a dat mâna ba cu unul, ba cu altul, dar cu fostul barosan, nu. Mai mult, a întors capul.

Și în vremurile PDL-iste adulatorii Elenei Udrea nu conteneau să spună că:

• dorm cu poza ei sub pernă;
• seamănă cu Kill Bill;
• nu sunt în stare să lege două vorbe în fața ei cât de emoționați sunt.

Și după ce s-a terminat epoca, unii au tăcut, alții s-au rușinat, dar au existat și obraznici care au ripostat făcând pe năzdrăvanii și independenții scăpați din mrejele sclaviei.

Acestea cu chestiunile zise dar nescrise sunt cum sunt. Dar la scriitori lucrurile sunt undeva mai dramatice. Lingăii scriu poeme, criticii ridică osanale. Când puternicul încetează de a mai fi puternic, scriitorii au niște forme penibile de a se dezice. Fie că-și ard screrile, fie că regretă, fie că rescrie capitole punând la locul real pe incriminatul proslăvit cândva, dar totul sub tăcere.

Am văzut cândva pe unul care lingău fiind, fără săfie obligat de cineva l-a ridicat în slăvi pe unul care solicitase o aprobare să plece la un congres de cibernetică în Mexic. Laudele ay fost atât de înflăcărate că nici nu știam cum o minte sănătoasă este în stare să scoată astfel de texte, adică să le editeze, vorba lui Eba. Numai că omul a plecat și plecat a fost. Tot lingăul, cănd plecatul a fost exclus din partid, s-a simțit obligat să-și pună cenușă în cap. Vai, cât de groaznică poziției a avut, sărăcuțul de el! Era numai o formă de a-și scăpa pielea. Un pic de respect față de sine nu strică nimănui și orice lingău dacă are un pic de orientare, iese din orice situație basma curată.

Morala: cum o dai, cum o pui, în momente nefericite, trebuie să existe și o soluție salvatoare.

(30 mai 2016)