Figuri de dascăli agreșeni (vol.2)

Scrisă de prof.dr. Ion M. DINU, lucrarea FIGURI DE DASCĂLI ARGEȘENI în cele doua volume crează o imagine cuprinzătoare referitoare la cei care au lucrat atât în învățământul universitar, cât și în învășământul preuniversitar și care își au rădăcinile pe meleagurile argeșene. Profesorul Ion M. DINU mi-a fost director al Liceului nAlexandru Odobescu și pe Diploma mea de maturitate am semnătura domniei sale. neremarcându-mă nici ca element de excepție dar nici ca elev rău, n-am avut ocazia să fiu introdus în cabinetul său. Un conflict am avut cu o directoare adjunctă, o politrucă stupidă și imposibilă al cărui nume dacă mi l-aș reaminti l-aș scrie cu scârbă și dispret.

La capitolul profesori universitari, din cei enumerați în volumul al doilea, apărut în anul 2001 la Editura paralela 45, nu am a face referire la vreo personalitate din capitol, pentru că nu am avut onoarea ca vreuna sa-mi fie profesor pe când am făcut studiile la facultatea de Cibernetică din ASE.

În schimb, din lista profesorilor de liceu am regăsit pe profesorii:

• Ion Băcanu care mi-a fost și diriginte pe când am făcut liceul la Alexandru Odobescu, domnia sa fiind și profesor de geografie (pg. 256 - 258);
• Viorica Rotăreasa, profesoarea mea de științele naturii, care ne-a arătat pe concret multe lucruri la botanică, în clasa a V-a fiind, iar doamna cu numele de domnișoară Viorica Neamțu, tocmai se întorsese de la studii de la Universitatea Lomonosov din Moscovaș de la această profesoară am învățat pe viu cum cresc mușchii pe trunchiurile copacilor și spre care punct cardinal sunt ei orientați; primul meu ierbar doamna profesoară m-a învățat cum să-l alcătuiesc (pg. 279 - 281)
• Adrian Oprea mi-a fost profesor de fizică în clasele a IX-a și a X-a și punea foarte mult suflet în tot ceea ce făcea la clasă; tânăr fiind, brunet și cu mustață era în grațiile tututorcolegelor de clasă (pg. 285 - 286);
  
• Constantin Fulgeanu a fost directorul Casei Pionieriolr din Pitești în vremea când frecventam cercul de pictură al domnișoarei Bumburici, iar ca director făcea tot ceea ce depindea de el pentru a ne  crea condiții să învățăm cât mai multe fie la cercul de modelism, fie la cel de pictură, fie la cel de balet sau de instrumente; am apreciat că știa să-i pună la punct pe activiștii trimiși de la partid, chiar în fața noastră care eram niște copii (pr. 267 - 269);
• Aurelia Fulgeanu a fost profesoara mea de limba română pe cînd eram elev în clasele a V-a și a VI-a și îmi aduc aminte că la o compunere după o pictură de Ion Andreescu cu un car pe un drum, compunere scrisă de mine și citită de doamna la clasă, am primit nota 5, cea mai mare în acele timpuri; mi-a plăcut acel pictor și consider și acum că este cel mai mare; dovada stă în copia aceea alb-negru de la Muzeul național însoțită de explicația că originalul i-a fost dăruit de Gheorghiu-Dej lui I.B. Tito, pentru că mareșalul avea ochi care știa să aprecieze valorile de super-top (pg. 258 - 261);
• Marin Dumitrescu - Găvana era învățător, dar în clasa a V-a a predat matematica la clasa în care învățam; dacă știu o brumă de matematică și dacă am o gândire orientată spre a demonstra și nu spre a memora și a prelua ca atare orice, învățătoruluoi Dumitrescu i-o datorez 100% (306 - 307);
• Ilie Balmuș era învățătorul blând de care am avut parte numai pentru o scurtă vreme; am văzut diferența față de toți ceilalți care s-au perindat și care nu aveau harul domnului Balmuș, căci așa îi spuneam noi țâncii dintr-a  III-a; organiza excursii în pădure la strâns cărăbuși, la alcătuit ierbare și ne vorbea cu blândețe (310 - 312).

Am fost un privilegiat să am profesori deosebiți, de care peste ani și ani să-mi amintesc cu mare plăcere, pentru că de la fiecare am învățat multe, fiind nedrept să spun că am învățat doar câte ceva, așa cum se obișnuiește să se spună din politețe.

(17 mai 2016)