Continuitatea nu e numai în analiza matematică

De la analiza matematică se definește continuitatea ca fiind:

Dar nu despre acest tip de continuitate vreau eu acum să scriu, ci despre continuitatea în procesele de instruire traversate de studenți în cei 3 ani de facultate, 2 ani de master și 3 ani de doctorat.

Studentul realizează:

• tot felul de referate;
• tot felul de proiecte;
• tot felul de exerciții.

Toate acestea sunt independente unele de celelalte. În final, studentul obține Ț note de 10 dar nu are o construcție unitară. De aceea consider ca este important ca studntul să fie orientat spre un set de teme care prezintă interes pentru piața mucii dar și pentru pasiunile studentului care dorește să se dezvolte ca specialist într-un anume subdomeniu al specializării care îi este oferită de facultate.

dacă sunt alese trei astfel de tematici este rezonabil ca toate referatele, proiectele, activitățile de la stagiile de practică în producție să fie acnalizate spre acestea, fără a fi dispersate eforturile stufdentului, numai și numai din:

• orgoliile unor profesori pentru care centrul universului sunt disciplinele lor;
• lipsa de coordonare dintre departamente;
• lucrul în abstract care nu ține seama de ce cere piața muncii;
• un avangardism orientat pe încercări dintre acre unele nu sunt viabile.

Am a mă lăuda cu teze de doctorat coordonate de mine pe teme de fiabilitate software care s-au găsit în stadii incipiente în lucrări de licență și mai apoi anumite chestiuni de modelare erau abordate în lucrare de disertație. Tot așa s-a pus problema modelării costurilor software, care în lucrarea de licență a vizat o abordare clasică pentru produse software care se executau pe calculatoare neconectate în retea, iar la teza de doctorat s-au abordat clase de modele pentru costuri ale aplicațiilor informatice online. Si chestiunile de testare software sau de sisteme colaborative sau de optimizare au fost mai întâi germeni în lucrări de licență, apoi au devenit după procese de cercetare cu rezultate originale lucrări de disertație și mai apoi trecând pe un plan superior, au fost teze de doctorat, zic eu și originale și cu nivel de profunzime ridicat și despre acre autorii lor vorbesc cu mândrie, iar cei din jur le apreciază pentru calitate și pentru faptul că reprezintă munca a 2 ani din ciclul de licență plus alți 2 ani de la master și cel puțin 3 ani de la stagiul doctoral, adică cel putin 7 ani, ceea ce este cu totul altceva daca la licență se abordează un domeniu, la disertație un altul și la doctorat cu totul altceva. În opinia mea aprofundarea este singura modalitate de a obține rezultate originale.

(14 mai 2016)