Marea saracie

Pentru prima oara in istoria postdecembrista a Romaniei o campanie electorala apare atat de saraca pentr ca:

• nu se mai vad bannere;
• nu se mai vad afise lipite pe stalpi;
• nu au mai aparut fluturasi la blocuri;
• chiscurile sunt goale;
• nu mai sunt panouri cat 10 etaje cu candidatii.

Singura posibilitate de a se prezenta a candidatilor in fata alegatorilor sunt discutiile de la om la om ciocanind din usa in usa, eventual discutiile   cand se intalnesc candicatii cu alegatorii intamplator in strada. La televiziuni, totul este de un penibil infiorator pentru ca:

• moderatorii sunt submediocri;
• candidatii se cearta intre ei;
• in loc sa arate cat de buni sunt ei, evidentiaza cat de rai sunt adeversarii;
• nu prezinta idei sau programe;
• sunt poeti si fableaza.

Saracia este lucie pentru ca asemeni banilor de diurna, cand statul isi fura singur caciula, a dat prea putini bani candidatilor.

Faptul ca s-au impus semnaturi, sunt tare curios sa vad un tabel cu candidatii si pe o coloana numarul de semnatiru depuse la BEC si pe o alta numarul de voturi obtinute. De aici se va trage o concluzie din analiza de tip BIG DATA:

• ori ca semnaturile trebuie mentinute daca diferentele dintre numerele de pe cele doua coloane sunt mici, adica numarul celor care au semnat nui difera semnificativ;
• ori semnaturile trebuie abandonate daca diferentele sunt prea mari, ceea ce inseamna ca semnaturile au caracter formal si deci n-au nicio valoare.

Orasele, comunele, strazile si stalpii arata curati acum ca nu mai este dezmatul electoral cu multi bani cheltuiti fara rost pe galeti, malai pungi, mici, bere. Au disparut meserii precum: mardeiasi de noapte, lipitori de afise, distrugatori de afise ale adversarilor, platitori de servicii electorale fara acte.

In rest, liniste si pace.

(16 mai 2016)