dacă un lucru este complicat, riscul de a-l face cu greșeli este destul de mare. Dacă la acel ceva lucreză o echip încă nesudată, neomogenă, desigur, există riscul ca un anumit detaliu să scape și de acolo să apară un necaz, adică mașinăria să nu mai funcționeze.
A pune niște indicatoare de străzi înseamnă:
- a planta niște stâlpi;
- a avea plcăcutele și șuruburile;
- a înșuruba două șuruburi bine.
- a verifica faptul că treaba s-a făcut bine.
Niște proști nu au cum să:
- știe proceduri;
- să execute proceduri;
- să verifice că au făcut bine;
- să îi verifice pe alții.
De aceea, iată că la câteva săptămâni de la fixarea în precampanie a acelor plăcuțe, au început să atârne ca niște schelete ambulante, adică să se vadă că au fost puse prost. Numai niște necalificați prost instruiți, pe care mintea nu-i duce nicăierea sunt în stare să facă asemenea lucruri de slabă calitate. Nu am spus de mântuială, pentru că s-ar presupune că ei sunt în stare să facă și lucruri bune, ceea ce nu este adevărat. Din operațiile mici, simple și aparent neimportante îți dai seama de calitatea omului. Dacă nu este în stare să facă o treabă simplă bine, una complicată nu va fi făcută bine nici atât. Ori, a pune un șurub este o operație simplă. A-l strânge bine presupune forță, nu genialitate. devine dramatic dacă plăcuța nu trebuie prinsă în două șuruburi. Devine trist că pentru un pumn de șuruburi furate, nu sunt prinse bine plăcuțele. Este revoltător că nu s-a făcut verificarea bob cu bob.
(31 mai 2016)
No comments:
Post a Comment