Salile de culturism din vremurile comuniste

Din capul locului trebuie spus ca ramura de sport numita culturism nu a fost privita cu ochi buni nicio clipa in timpul comunismului. Culturistii lucrau ca sportivi la Federatia Romana de Haltere, iar concursurile de culturism desi nu beneficiau de ceea ce era specific propagandei comuniste aveau sali pline fie la casele de Cultura, fie la sala Polivalenta. Numarul concurentilor era cu mult mai mare deact acum, iar titlul de campion insemna cu mult mai mult pentru un sportiv, decat inseamna in ziua de azi.

Salile de antrenament pentru culturisti erau fie:

• in colturile salilor de antrenamente pentru halterofili;
• in sali de sport ale unor licee, caci aparatele specifice nu ocupau mult loc;
• in locuri improvizate, in care apareau probleme cu iluminatul si cu pardoseala;
• in locatii speciale daca oficialii de la municipii sau de la judet intelegeau rolul culturismului.

Indiferent de amplasamentul pentru spatiul destinat antrenamentelor sportivilor din culturism, a anliza o sala inseamna a vedea care erau:

• conditiile generale, adica dimensiunea unei astfel de sali, dotarile aferente si mai ales climatul asigurat; stiind ca sportivii culturisti desfasurau antrenamente lungi, bine structurate si obositoare, in acele sali lipsea fondul muzical; se auzau din cand in cand acele ignete specifice efortului deosebit de intens; la terminarea unei ridicari sau a unei indreptari, unii sportivi dadeau drumul halterei de la o inaltime nu prea mare, dar zgomotul de metal care loveste alt metal era remarcat fara nicio dificultate; despre covoarele fonoabsorbante care sunt in cam toate salile de culturism de azi nu avea cum sa fie vorba; existau cateva covoare de cauciuc banal puse lang[ haltere pentru a amortiza caderea acestora pe o dusumea de lemn sau pe pardoseala din beton;
• echipamentele in niciun caz nu erau de o asa mare diversitate asa cum sunt intalnite in salile de fitness culturism din ziua de azi; ganterele erau confectionate unele prin turnare, iar altele aveau in componenta manere, discuri care se ataseau si sisteme de fixare prin insurubare; se vedea de la o posta ca sunt de productie artizanala neavand protectii de cauciuc si felul in care erau inscriptionate cifrele care aratau despre ce greutate era vorba dovedea ca este vorba de o abordare specifica productiei de serie mica; in plus, nu erau slefuite, nu erau vopsiteiar manerele aveau striatii numai in anumite cazuri; halterele erau de cele mai multe ori realizate artizanal, barele si discurile dovedind modul acesta, iar sistemul de prindere nu avea cleme sau sisteme usir de fixat ca acum; echipamentul pe care erau asezate halterele nu includea elemente de reglare dupa lungimea bratelor, iar pozitia de utilizare din culcat arata ca bancuta oferea un grad de confort foarte scazut; oricine dorea si avea la dispozitie un strung si un aparat de sudura construia echipamentele dintr-o sala de culturism; magazinul SPORT din Lipscani avea si el gantere dar nu intr-o mare diversiatate, avea psaliere, discuri pentru haltere si chiar bare; restul de aparate care folosesc arcuri, contragreutati sau fire flexibile erau pentru cateva secunde, numai in anumite filme americane, in care erau aratati sportivi ce se antrenau;
• imbracamintea sportivilor includea in cele mai multe cazuri treningul sau sort din material elastic de trenijng si bluze sau maieuri de bumbaz de regula albe, fara imprimeuri si fara etichetele specifice brandurilor celebre ADIDAS,  NIKE, PUMA, COQ SPORTIF,  CONVERSE, LEGEA, UMBRO, NEW BALANCE, ASICS, MERRELL, LACOSTE, REEBOK, FILA, SKECHERS, cu care acum mai mult se face parada decat antrenamente efective; existau si atunci auxiliare care vizau centuri de protectie pentru mijloc, dar diversitatea lor de azi si tipologiile de manusi si palmare erau chestiuni SF;
• suplimentele erau prezente numai si numai pe copertile unor reviste din vest care mai patrundeau in randul sportivilor de la alte ramuri de sport si care cand se intorceau din mari turnee veneau si cu ceva reviste, din colegialitate;
• atmosfera era atunci cu totul diferita, intrucat cine intra intr-o sala de culturism avea convingerea ca pentru a ajunge cat mai sus trebuie extraordinar de multa munca. obiectivul era de a merge in competitii si mai putin de a dobandi acele patratele pe abdomen care sa faca furori, mai ales ftiut fiind afptul ca litoralul era populat de cei acre veneau cu bilete prin sindicat; zonele unde apareau turistii germani era foarte strict delimitate si nimeni nu risca sa fie abordat de un ofiter de securitate pentru a da explicatii de ce a intrat intr-un perimetru supravegheat;\
• antrenorul de culturism de atunci nu avea nimic comun cu ceea ce este azi un antrenor sau mai corect un instructor de fitness culturism care a absolvit cu curs organizat acum de Ministerul Muncii in colaborare cu un SRL; antrenorul era fie un absolvent de IEFS, fie un fost culturist care se remarcase la campionate nationale si care facand un curs special si sustinand un examen dur, obtinea brevet de antrenor de culturism:
• dietele au avut ca si acum un rol exceptional in programul de pregatire al culturistilor; este gresit sa se creada ca sportivii dintimpul comunismului lucrau empiric, stiut fiind faptul ca in gimanstica feminina functionau tehnici si metode de antrenamente si de diete de ultima ora, deci nu se excude ca interesul antrenorilor nu era maxim orientat pe antrenamente si pe diete; ideia de nutritionism exista si atunci si functiona fosrte eficient din moment ce toate concursurile de culturism evidentiau performante cu totul remarcabile, care si acum sunt de mare actualitate;
• antrenamentele ca si acum au avut o structura orientata pe eficienta maxima, iar faptul ca exista indreptarile romanesti ca exercitiu inclus in pregatirea oricarui culturist, spune foarte mult, exact asa cum in gimnastica masculina, saritura Dragulescu este element de referinta pentru super-performanta;
• enruziasmul era fantastic pentru ca din putinatatea evenimentelor la care participau culturistii, trebuiau selectate acelea care dadeau sansa de a urca pe podium; intr-un sistem unde informatia avea o viteza de circulatie restransa si unde lemenetele de transparenta erau la un nivel ridicat, sngurul element dominant era valoarea intrinseca a fiecarui sportiv;
• publicitatea inculturism era inexistenta, revistele si televiziunea erau astfel dierctionate incat sa-i prezinte pe culturisti ca pe persoanele care fac sport pentru a avea un corp in primul rand sanatos si in al doilea rand pentru armonie;  culturistii nu apareau in roluri din filme, iar competitiile date cateva secunde la televizor vizau competitiile pentru culturismul feminin, insotite de exepmific[ri cu comentarii care evidentiau excesul de muschi la care au ajuns campioanele, lucru de neconceput pentru educatia tinerelor din societatea socialista;
• literatura destinata culturismului a inclus in anii comunismului lucrari elaborate de Lazar Baloga, si Szekely Laszlo; aceste carti porneau de la premisa efectuarii de antrenamente cu mijloace la dispozitia oricarui tanar si mergeau pana la a arata ca exista si posibilitatea de a lucra sistematic spre orientarea catre marea performanta; numai cartile din ultimii ani au adus acele detalii extrem de importante ce vizeaza prgrese necesare atingerii nivelului de a urca pe podiumuri de concurs acum in secolul al XXI-lea: amintesc  aici cartile lui Florin Uceanu, multiplu campion national si Petru Ciorba, realizata de acesta in colaborare cu Marian Chirazi, dar si multe tyraduceri extrem de valoroase si reaklizate in conditii grafice de exceptie la Editura Litera; cartea Anatomia unui corp perfect a lui Frederic Delavier este un astfel de exemplu.

Tot timpul trebuie facuta o analiza a ceea ce a existat pentru ca Liceul Spiru Haret a fost o pepiniera a culturismului din tara noastra. Dar sali de culturism au fost in toate marile orase si in marile centre muncitoresti din tara. Numai asa se explica existenta a nenumarati campioni care au provenit din Iasi, Turda, Constanta, Cluj sau Timisoara.

Chiar daca salile erau cu totul altfel decat azi, mai sobre, mai rigide, mai reci, iar aparatele purtau urma metalului brut pe care intervenise aparatul de sudura cu mai multa stangacie, erau locurile unde a fost creata marea performanta.

De lao gantera facuta prin decupare cu aparat de sudura si una realizata special pentru a lucra, diferenta este ca de la cer la pamant.

(12 mai 2016)