Un anunț la modă: fac lucrări de licență, diserație, doctorat și etc....

Prin closete, pe pereți sunt afișe cu textele de mai jos.

Fac lucrări de licență.

Fac lucrări de disertație.

Fac lucrări de doctorat.

Unii sunt destul de obraznici și pun astfel de afișe:

• pe stâlpi;
• la aviziere pe geamuri la facultăți;
• pe pereti exteriori la universități;
• în stații de metrou;
• pe aprbrize în parcări la universități;
• în cafenelele de lângă universități;
• peste tot pe  unde trec studenți.

În opinia mea, acesastă industrie de falsuri are la bază un fundament șubred pentru că:

• niciun specialist autentic nu-și câștigă existența din așa ceva;
• raportul calitate preț este în detrimentul calității;
• cine este în stare să facă pe bandă rulanta așa ceva nu are caracter;
• sunt dezvoltate astfel de abordări pentru disperați;
• este dezvoltată aceasta escrocherie pentru că nu există reclamații;
• o astfel de industrie nu presupune nici tehnologii și nici investiții;
• se mizează pe procese de personalizare a unor lucrări de serie;
• fiind asemenea comerțului cu droguri este foarte greu de combătut.

Singura modalitate de a combate acest flagel este de a derula un examen foarte amănunțit din care comisia să se convingă că cel care prezintă lucrarea este însuși autorul sau însăși autoarea și nu doar niște recitatori. 

Înainte de a se produce o astfel de abordare, un conducător științific serios urmărește ritmic stadiile de elaborare a lucrării și face ca procesul de generare automată a unei lucrări să piardă caracterul de reproductibilitate și în condiții de eficiență scăzută sau chiar de ineficiență industria dispare de la sine. 

dacă cineva are interesul să ia lucrările de licență coordonate orinde pentru conducătorii științifici care au avut anual peste 30 de astfel de lucrări și analiza să fie extinsă pentru mai mulți ani, va avea revelația să vadă:

• de la an la an lucrări cu același titlu;
• lucrări foarte asemănatoare;
• aplicații dintr-un același domeniu;
• structuri cu nivel de similitudine nepermis de mare;
• liste bibliografice cu greșeli identice;
• domenii care nu au nicio legătură cu preocupările coordonatorului.

Orice fenomen se dezvoltă pe slăbiciunile mediului înconjurător. la 20 de lucrări coordonate, normate numai cu 10 ore pe lucrare, este puțin probabil că monitorizarea este 100%, ceea ce determină:

• lucru  independent al studentului;
• număr restrâns de întâlniri pentru consultații;
• absența unui grafic de elaborare;
• procesele de evaluare pe stadii sunt restrânse sau absente;
• apariția unei mari discrepanțe între ce se cere și ce oferă studentul la nivel de conținut;
• imposibilitatea de a testa aplicațiile la nivel de detaliu;
• absenșa unor iterații destinate creșetii calității lucrării;
• inexistența unui sistem ierarhizat de verificare pâna a ajunge la coordonator;
• incoerența procesului care determină elaborare de proiecte fără legătură cu finalul;
• neconcordanța dintre temele propuse de conducători și dorințele studenților.

Mă laud în gura mare, privind pe oricine în ochi direct și la subiect că:

• lucrările date studenților au fost stabilite de comun acord;
• planul fiecărei lucrări a diferit de la student la student;
• bibliografia am urmărit-o strict, dar și citirea ei;
• capitolele au fost citite de mine și corectiile le-am urmărit strict;
• aplicația din lucrare a fost 100% gestionată de mine;
• am exclus orice preluare de componente din alte surse;
• am căutat să dezvolt capacitatea de creație a autorilor.

Deci, rezultă că din punctul meu de vedere a face lucrări de licență, lucrări de disertație dar și teze de doctorat în regim industrial este o afacere eficintă dacă și numai dacă sistemul, adică facultatea, departamentul și profesorii își doresc acest lucru. Așa cum știu eu că stau lucrările în departamentul unde am lucrat, negăsind anunțuri prin closetele de la Cibernetică am ajuns la concluzia că practica nu este operațională datorită gradului de dificultate și modul în care profesorii din DICE gestionează lucrările.

Acum cu copy-paste, procesul de generare este extrem de lejer și tocmai de aceea toate părțile implicate din sistem trebuie să fie cu ochii în patru pentru a nu se produce acele derapaje care diminuează prestigiul specializărilor universitare. Dacă se vor aplica analizele de similitudine înainte de a se admite o lucrare în susținere publică, așa cum se face la tezele de doctorat, dacă nu se elimină reproductibilitatea, cel puțin va scădea exponențial.

(14 mai 2016)