Funcția de rector al Academiei de Studii Economice este pusă în joc de a doua zi de la numirea în mandat a noului ales. Cine își propune ca peste patru ani să candideze, încă din acea primă zi trebuie să înceapă să construiască. În acest sens, viitorul candidat trebuie să aibă grijă:
- cum vorbește colegilor;
- ce propuneri face spre a nu aduce prejudicii intereselor colegilor;
- cum se poziționează în mediul virtual;
- să identifice problemele publice și să exprime poziționări foarte clare;
- să se remarce prin inițiative apreciate de toată lumea;
- să nu se depărteze de idealurile comunității în care activează;
- să nu dea dovadă de lăcomie, trufie, avariție, poziții discreționare;
- să nu vorbească de sus nimănui și mai ales celor care l-au ales sau îl vor alege;
- să ajute, nu să impună restricții artificiale celor din jur;
- să găsească la cei din jur calități nu defecte pe care să le reproșeze permanent.
Se dezvoltă în mintea celor ce doresc să devină candidați peste patru ani un proiect, acela de a concentra toate eforturile pentru a se defini ca viitor rector, acel candidat valabil.
Relația unui profesor care privește cu atenție derularea proiectului cu cei din jur se realizează printr-un dialog permanent cu colegii. Este vorba de dialogul cu:
- colegii de departament în fiecare zi, în secretariat, în cabinet, pe hol, oriunde merge zi de zi;
- cu colegii din facultate cu toate prilejurile ce se ivesc, în ședințe, la manifestări științifice;
- cu colegii din ASE, în orice moment, oriunde se află și cu orice prilej.
Un salut colegial, o întindere a mâinii, un salut respectuos, două vorbe, o întrebare politicoasă, un sprijin într-un moment decisiv, toate au menirea de a defini pe viitorul candidat ca pe acel om providențial gata să ia în piept marile probleme.
A fi popular este una, a fi ostentativ apropiat de mase este altceva. Supără foarte tare pe toată lumea:
- aparițiile publice în colectivități restrânse a celor care vin să se facă auziți;
- modul ostentativ cu care o persoană abordează în campanie, dacă niciodată n-a făcut așa ceva;
- amabilitatea forțată pe durata campaniei, față de modul rezervat din merioadele anteriaore;
- mesajele cu conținut ortogonal față de tot ce se știa din afara campaniei.
Unul dintre rectorii de după 1996 a instituit politica ușii deschise, fără să însemne că la acel acbinet era puhoi de inși veniți să stea la taclale. La etajul întâi, acolo unde sunt cabinetele prorectorilor acestă politică a fost preluată parțial și numai o doamnă și un domn profesor și-au manifestat totala deschidere, soluționând instantaneu problemele. Doamna făcea acest lucru pentru că era și este o doamnă, iar domnul, făcea acest lucru pentru că experiența sa îndelungată îl învățase că numai rezolvând în favoarea solicitanților va fi în primul rând el mulțumit, prin mulțumirea celor din jur.
Contează mult și cine sunt cei care dau acces, adică secretarii sau secretarele. Nu doresc să descriu scene dintre cele mai hilare petrecute undeva între 1999 - 2003 cu secretare și prorectori care nu meritau nimic, deci nici să candideze. Cei care vin pe 26 februarie 2016 la vot, sunt sigur că au și ei în memorie scene și imagini interesante, iar ștampila fiecăruia se va așeza pe numele potrivit, pentru că nu-mi imaginez să vină cineva să glumească numai în cabină.
Proiectul de a deveni candidat, definit, așa cum am arătat a dpua zi de incepere a mandatului noului ales, dacă este construit corect și mai ales dacă este urmărit pas cu pas, va duce la succes în mod garantat. Știu că unul dintre candidați a definit un astfel de proiect și l-a urmărit constant. Cu siguranță ca va și câștiga poziția de rector. Fiecare dintre cei cinci candidați dacă își fac o corectă autoevaluare vor stabili cu exactitate care a fost momentul de start al proiectului său de a deveni rector. Știu că prin anul 2008 un profesor făcea calcule și estima că acum în 2016 șansele sale sunt maxime. N-a fost să fie pentru că. Cei cinci candidați, cel mai omogen grup de competitori se diferențiază tocmai prin modul în care și-au definit și urmărit proiectul. Să nu se uite că intrarea și ieșirea din rețelele de socializare sunt acțiuni nefaste. În rețeaua de socializare se intră. Cel care intră, iese și reintră, mai bine se abține. Prieteniile nu se reconsideră. Ele există sau se pierd pe vecie. În rețelele de socializare au loc discuții pe privat candidat - alegător, dacă toată lumea își dorește așa ceva. Punct.
(23 februarie 2016)
No comments:
Post a Comment