Când o persoană o lua pe arătură, așa cum a făcut o tanti când a zis ceva despre niște doi lei sau cum a făcut o altă tanti când a zis că a scrie nu e o muncă, mama, Dumnezeu s-o ierte ar fi zis:
- Nu vezi vum vorbesc gurile fără ele!
Câtă dreptate i-aș fi dat, pentru că numai cineva care trăiește drama micimii acceptate într-o manieră brutală, macină răutăți nenumărate și fără voia sa în vârtejul vorbelor, le scapă, pentru că sunt fundamentele credinței sale.
Marile adevăruri le spun oamenii ascunsi atunci când sunt beți criță. Femeile rostesc marile adevăruri numai atunci când ura lor a căpătat dimensiuni himalayene sau peste.
Viața mi-a arătat că politica este făcută de tot felul de persoane, personaje, indivizi dar și de nenumărate fantome.
Am vazut o astfel de fantomă, care a avut niște ziceri îngrozitoare și care a sfârșit rău, foarte rău, îngrozitor de rău, penibil. Trecând prin Piața Amzei a văzut oameni zgrbuliți așteptând sa se bage pachete de frații Petrăuș. ea a zis:
- Ce e cu virmii ăștia aici?
A doua zi s-au pus băncuțe să nu mai stea lumile în picioare, în frig, ci să se bucure de frumusețile unei toamne târzii cu frunze îngălbenite și cu burțile chiorăind a cântece revoluționar-patriotice dedicate marelui conductor.
Mama, Dumnezeu s-o ierte ar fi zis:
- Las-o, nu vezi cât de proastă e?
Așa era, căci suprapunerile făceau să mi se distrugă ziua numelui meu, căci balerinele cu fuste extra lungi se straduiau să danseze sau să plutească pe muzicii artificioase, plate și scremute.
Drama pe care o trăiesc azu este dată de ciclicitatea aparițiilor pentru care cele doua ziceri sunt manușă. Era o floare numita rușinea fetei. În vremurile de demult, mijlocul ei era o pată maronie mare și însemna ca atât de mare era și rușinea fetei. Așa cum arată azi și cum se vede din poză, se pare ca nu mai există rușine deloc. După manifestările publice, chiar a dispărut iremediabil.
(05 februarie 2016)
No comments:
Post a Comment