Intră? Nu intră? Ce-o fi o fi...

Au început întrebările legitime legate de intrarea președintelui Traian Băescu în campania pentru Capitală. Sunt cunoscute faptele că:
- Jacques René Chirac înainte de a fi președinte al Republicii Franceze a fost primar al Parisului
   intre din 1977 până în 1995
- Traian Băsescu inainte de a fi președinte al Republicii România a fost primar al Bucureștiului între
   2000-2004 și își începuse un al doilea mandat tot de primar;
- Klaus Werner Iohannis înainte de a deveni președinte al Republicii România a fost primar al
   Sibiului între 2000 -2014, fiind reales în patru rânduri.
În învățământul superior sunt cunoscute situații în care profesori universitari care au fost decani, candidează și obțin fotoliul de rector. Tot în învățământul superior există și situația bizară în care de pe o poziție de recor sau de prorector, profesorul universitar candidează și obține funcția de decan sau de prodecan.
Este ca și cum din armată un general trece să ocupe o funcție de soldat.
Văd acum că se propagă și în politică tendința ca o perosană care a ocupat o poziție specială, să treacă pe o poziție inferioară. La universitari ar exista o explicație precum că respectivul care coboară s-a obișnuit să aibă mereu pe cineva care să-l întrebe de bună ziua sau să-i deschidă ușa sau să-i perie sacoul de o scamă care se va așeza peste două zile.
Trebuie să remarcăm că uneori oamenii cred că li se potrivește orice, că orice ar face înseamnă ca fac foarte bine.
Este extraordinar de important dacă nu s-ar uita ca au fost situații în care orice apariție acompaniatoare a dus la pierderea alegerilor de candidații din niște mari orașe, să zic Iași dar și București.
Omul nu este ca vinul, cu cât e mai vechi și versat, cu atât e mai bun.
În anul 2016 alegătorii vor chipuri noi, fragede. Vor altfel de verb. Vor altfel de gesturi. Chiar dacă acceptă să fie mințiți, alegătorii din 2016 vor minciuni:
- noi, nereșapate;
- frumoase;
- spumoase;
- despre Feți-Frumoși dar nu despre Ilene care Elene ar fi;
- adevărate, nu fabulații despre triplări de pensii;
- jucăușe în urechile celor ce vin la urne.
Sau nu vor decât adevăruri simple și atât. În 2016 nimeni nu mai este dus cu preșul nici pentru o găleată, nici pentru o pungă cu mălai.
Observăm că se tot amână termenul la un proces legat tot de vot. Nu este tot o poveste cu cheie?

(29 februarie 2016)