Transparența utilizării fondurilor UE

Există o percepție absolut păguboasă asupra fondurilor de la Uniunea Europeană. Se crede că vine cineva cu un sac de bani, îl pune în mijocul drumului și vin unii de iau de acolo cât vor și fac ce vor cu acei bani.
Eroare! Este cea mai mare eroare!
Acum după aproape 20 de ani decând există aceste fonduri și se tot dau țărilor ca să se dezvolte, cei de la Comisie au învățat multe și nu au cum să mai fie păcăliți cu una cu două.
Firul poveștii este următorul:
- cineva face un proiect;
- o comisie îl aprobă;
- se derulează proiectul;
- vin banii în tranșe;
- se fac plăți;
- se repetă activități + tranșe de bani până se termină proiectul;
- are loc auditul proiectului;
- se încheie proiectul;
- în timp de  5-7 ani u există nimic de interpretatvin verificări.
Cine crede că face șmecherii și bagă banul în buzunar, face cea mai mare eroare. Dacă banii nu se cheltuiesc exact cum s-a scris în proiect, ci altfel, acei bani se returneaza la UE.
Cine a întârzâiat cu lucrările și nu a încheiat proiectul la termenele stabilite returnează totți banii la UE.
Lucrurile sunt așa de bine puse la punct încât nu există nicio cărăruie de a ocoli legile și regulile de bune practici ale UE.
Am avut astfel de proiecte și am lucrat în astfel de proiecte. Acolo sunt detalii așa de numeroase încât nu există nimic de interpretat.
Mioriticitatea carpato-danubiano-pontică de a aborda un proiect  nu se încadrează în regulile UE și ziceri precum: lasă că nu se prinde nimeni, om mai vedea, merge și așa, nu țin la nicio judecată și nici măcar argumente slabe sau firave nu sunt.
Lipsa de transparență este inamicul numărul unu în tot ce se petrece ca aspecte inocente numite jafuri în derularea de proiecte pe bani UE.
Dacă există transparență și dacă există diviziunea muncii totul este clar și calea pe care se merge este cea corectă. În caz contrar, apar nisipurile mișcătoare, furtișagurile, abuzurile și tot ceea ce face ca un proiect pe bani europeni sa cadă în păcatul  returnării banilor către comisie pe motiv de incompetență managerială.
Ceea ce se vede acum  cu proiectele destinate investițiilor către etnia rromă este exact efectul lipsei de transparență. Un management de proiect discreționar, primitiv și neasistat tehnic dar orientat spre ocolirea regulilor jocului, are numai și numai această finalitate dezastruasă.
(13 februarie 2016)