Realități crude din învățământul preuniversitar

De la început trebuie să constat că și învățământul preuniversitar nu este făcut pentru elevi, ci pentru profesori. Pornind de la această premisă, învățământul preuniversitar nu are nicio șansă să se reformeze pentru că:
- nu pornește de la un obiectiv clar;
- nu are la bază o strategie pe 25 de ani;
- rezolvă umai nproblemele personalului didactic;
- are limitări groaznice de fonduri;
- niciodată nu i-au fost alocați 6% din PIB;
- salariile personalului sunt penibile;
- calitatea proceselor este o himeră;
- miniștrii educașiei au fost schimbati prea des;
- școlile sunt insalubre;
- elevii provin din medii mult prea sărace;
- este creată prăpastia între învățământul de la oraș și cel de la sat.
Pentru a fi realizată o transformare radicală a învățământului preuniversitar se impune:
- o abordare total transparentă;
- stabilirea de principii asupra cărora să nu se revină;
- construirea a tre sau patru variante complet definite;
- organizarea unui referendum la nivel național;
- atribuirea unui canal Tv  național rolul de transmitere a tot ce se discută și se decide;
- constituirea unor grupuri de lucru formate din specialiști veritabili;
- stabilirea de sarcini, atribuții și resposabilități;
- eliminarea grupurilor de presiune;
- stabilirea de termene și de sancțiuni dar și de recompense;
- punerea pe primul plan a elevului;
- stabilirea rolului calității proceselor, manualelor, profesorilor.
Dacă se lasă loc formelor actuale de discuții fără fond, se va ajunge la un învățământul preuniversitar și mai jalnic decăt este el acum.
În continuare voi propune o arhitectura de învățământul preuniversitar orientat 100% spre elev, care vizează un orizont de 25 de ani.
Se pornește de la realitățile zilei de azi în învățământul preuniversitar și nu de la fasmantagorii cu care s-a trezit visând urât unul sau altul mai mult sau mai puțin complexat sau bătut de muiere că nu i-a spălat bine chiloții  cu mânuța sa slugarnică, de oareșce decidențel din  strada General Henri Mathias Berthelot 28-30, București cod poștal 010168.
Obiectivul învățământului preuniversitar este maximizarea gradului de utilizare a absolvenților prin directă calificare pe piața forței de muncă.
Pornind de la caracteristicile ce decurg din piramida vârstelor și din modelarea demografică se estimează numarul de elevi care traversează procese de instruire specifice învățământului preuniversitar pe cei 25 de ani luați in considearare.
Se construiesc în mod similar modele de estimare a numărului de persoane necesare a fi calificate pentru a intra pe piața muncii, de asemenea, pentru cei 25 de ani. Înseamnă ca se lucrează cu estimări privind:
- numărul elevilor care încep ciclul educațional pe fiecare treapta a învățământului preuniversitar;
- numărul de absolvenți specific  cererii  de forță de muncă pe tipologii;
- probabilitățile privind abaterile care apar și modalități de a efectua compensări;
- necesarul de resurse pentru a atinge obiectivul, înțelegând spații, dotări cadre didactice.
Se observă de la început că se pleacă de la cerințele economiei și de la resursa de bază, elevul și totul se hotărăște în jurul acestuia.
Învățământul preuniversitar este centrat pe nevoile economiei, a pieței forței de muncă, întrucât aceasta este beneficiarul întregii activități din educație. Nimeni nu învață de dragul de a învăța, ci numai și numai pentru a desfășura activitățile solicitate de piața muncii, nimic altceva. Pentru fiecare tânăr societatea trebuie să-i ofere șansa reală de a ocupa acea poziție care să fie în concordanță cu resursele de care dispune el.
Numai în acest fel sunt create premise reale de a obține acel învățământ preuniversitar care se adresează elevului pentru că este creat pentru acesta. În niciun caz abordarea de față nu ia în calcul faptul că reducerea cu x% a orelor de la o disciplină generează disfuncționalități colaterale în planul normelor didactice. O strategie educațională este construită pe termen lung, adica undeva la 25 de ani și operează integral după 10 - 15 ani, nu după o zi pe alta, pompieristic.
Tot timpul se va preciza că modelele de estimare oferă soluții orientative, existând abateri care sunt soluționate prin adoptarea de soluții în care apar elemente de flexibilitate, policalificarea fiind una dintre ele.
dacă se pornește de la obiectivul ce trebuie atins vor rezulta:
- numărul de trepte ale întregului sistem educațional;
- numărul de școli gimnaziale;
- numărul de licee pe tipuri de licee;
- numărul de universități și specializările aferente.
Obiectivul urmărit este cel care impune:
- ponderea cunoștințelor teoretice;
- importanța limbilor străine;
- necesitatea dezvoltării activităților practice;
- învățarea de meserii cu obținerea de certificate;
- structura examenelor de finalizare sau a celor de selecție.
Numai așa elevul va fi în centrul sistemului care definește învățământul preuniversitar  El nu va mai fi o anexă în acest sistem așa cum este azi. Totul va fi clădit pentru el, pentru ca elevul după ce finalizează un stadiu să-și găsească un loc fie direct  pe piața muncii, fie să treacă într-un stadiu superior al instruirii lui. Calitatea proceselor, așa cum trebuie să fie ea definită este necesar a fi generatoare de performanță, fără a mai vorbi de pierderi, așa cum în mod samavolnic se face acum, cân se constată ca nenumărați tineri fie nu finalizează stadii, fie nu-și găsesc un post pe piața muncii.

(18 februarie 2016)