E firesc să fie așa...

Lumea l-a acuzt pe Nicolae Ceaușescu de tot felul de fapte, unele mai puțin interesante, altele abominabile, altele mai puțin abominabile.
Eu îl acuz numai pentru faptul că nu a știut să-și aleagă colaboratorii, mulți, chiar groaznic de mulți dintre ei fiind idioți. Lui i-au plăcut acei colaboratori care nu-l contraziceau, care îl lăudau, care se umileau, care intruiau cuvintele care îi gâdilau orgoliul și ei rosteau acele cuvinte, adică într-un cuvânt, îi prefera pe troglodiți.
Să facem un calcul, însă sunt necesare următoarele ipoteze simplificatoare, dar nu simpliste, de start:
- el era președinte;
- el concentrase puterea politică, economică, în știință, în cculturală și la nivel social;
- elaviza tot;
- el dădea soluții la toate problemele la nivel macroeconomic;
- el se îngrijea de fiecare om în parte;
- el lucra in medie 16 ore pe zi continuu, fără pauze, ca un robot perfect;
- zilnic avea în medie,  pe birou  1000 de  probleme de rezolvat;
- problemele nu erau diferite semnificativ ca nivel de complexitate.
Se știe că o ființă umană discriminează 8 entități distincte pe secundă.
Zilnic Nicolae Ceaușescu lucra în medie 57.600 de secunde.
Resursa timp alocată în medie unei probleme în ipotezele date era în medie de 57,6 secunde, adică sub un minut.
Să zicem că primea printre probleme, undeva în septembrie 1989 spre analiză Raportul cu privire la stadiul actual al societăţii socialiste româneşti, la activitatea Comitetului Central în perioada dintre Congresul al XIII-lea şi al XIV-lea, la realizarea programului-directivă de dezvoltare economico-socială în cincinalul al IX-lea şi în perspectiva până în anii 2000-2010, în vederea îndeplinirii neabătute a programului de făurire a societăţii multilateral dezvoltate şi înaintare a României spre comunism, 20 noiembrie 1989, care avea destul de multe pagini. Materialul trebuia;
- citit;
- analizat;
- modificat;
- validat.
Rezultă cu tărie că în cele 57,6 secunde, cu 8 discriminări pe secundă era imposibil ca pentru un material care necesită  peste 5.000 de discriminări, adică 625 de discriminări pe secundă parcurge etapele de citire, analiză, corectare și validare la un nivel acceptat în condițiile în care rezultă că  se alocă de un timp ridicol pe discriminare. În medie o discriminare decentă are 7,5 secunde în medie. La respectivul, în ipotezele date, pentru o discriminare era nevoie de  0,09216 secunde, adică de 80 de ori mai putin decaât zice statistica pentru oameni normali. Să fim serioși!  Geniu, geniu, dar nici chiar așa...
Aceasta este explicația pentru nenumăratele soluții slabe date unor probleme. Deci colaboratorii săi slabi nu aveau cum să dea decât soluții slabe, pe care doar  le valida printre multe probleme, în cele 57,6 secunde per problemă. Cât privește soluțiile proprii date, este clar că nu erau decât produse la normă, pe bandă rulantă, cu automatismele de rigoare. Dacă ipotezele se schimbă crescând problemele de la 1000 la 2000 li scăzând timpul petrecut în birou de la 16 ore la 12 ore, ceea ce se obține devine alarmant. Se va vedea că 25 de ani omul a condus în niște condiții absolut aleatoare, căci și aruncatul zarului la jocul de barbut necesită mult mai mult decăt 28,8 secunde.
Adâncirea unei cercetări pe acest domeniu va da adevărata interpretare la toate soluțiile mediocre din zona privatizării industriei noastre de după 1990.Zicerea ca industria noastră e o grămadă de fier vechi în niciun caz nu era ceva izvorât dintr-o adâncă cugetare care îi dădea pe delături personajului care se dorea erou, dar care cu un ești bun ... a fost debarcat de nu s-a văzut.
Așa s-au petrecut toate. Ca să se ajungă la adevărata cauză a dezastrului este necesară aprofundarea fundamentelor. Orice altă abordare nu va duce nicăieri și se va merge din bâltoacă în bâltoacă până la epuizare.
(10 februarie 2016)