Stagnare prin distrugere

Acum ne aflăm în fața unor situații absolut incredibile. Sunt câteva construcții în București care trebuie demolateîn întregime dar sunt și construcții pentru acre trebuie demolate unu sau două sau trei etaje.
S-a ajuns aici pentru că:
- au fost date autorizații în mod abuziv;
- constructorii nu au respectat proiectul inițial;
- în loc de 7 etaje au fost făcute 9 etaje la bloc;
- amplasamentul construcției nu a respectat cerințele legale.
A construi inseamnă:
- a utiliza materiale;
- a folosi forțăde muncă;
- a face tot felul de cheltuieli;
- a vinde ceea ce s-a produs,
A pune în aplicare o hotărâre definitivăși executorie înseamnă:
- a demola câteva etaje sau toată clădirea;
- a folosi utilaje și mână de lucru pentru a demola;
- a crea disconfort celor care au plătit apartamentele ce vor fi demolate;
- poluare pe durata demolării;
- materiale ce sunt duse la gropile de gunoaie.
Iată un mod de a face risipă. Cu acele amteriale și cu forța de muncă și cu utilajele era posibil să se construiască alte blocuri, alte clădiri și coeficientul de folosire a resurselor ar fi fost 100%.
Se mizează pe iertarea de către legiuitor a neregulilor, pe tergiversarea proceselor, pe întârzâierea punerii în aplicare a hotărârilor judecătorești definitive și executorii.
Stă mărturie construcția de lângă Catedrala Sf. Iosif pentru acre există mari probleme tehnice în a pune în aplicare demolarea. Risipa de resurse este evidentă acolo pentru că:
- au fost consumate resurse deosebite;
- clădirea stă nefolosita;
- clădirea trebuie demolată;
- sunt probleme tehnice aproape insurmontabile legate de demolare;
- problema este în coadă de pește de 10 ani.
Se vede că abordarea acesta a lucrului care merge și așa a dus la stagnare prin risipă de resurse în obiective ce nu-și găsesc utilitate sub nicio formă.
Oamenii trebuie să înțeleagă că un proiect trebuie executat așa cum trebuie, fără abateri. Orice abatere înseamnă demolare, adică distrugere, adică risipă, adică stagnare, nu dezvoltare. Clar!
(28 februarie 2016)