Thursday, February 18, 2016

Noi, ai noștri,nenea Dumitrache, tanti Zoițica...

O doamnă din Chile care a fost trăitoare pe Dâmbovița când după ce Salvadore Alliende a fot ucis, a revenit aici și într-o impecabilă limbă română m-a întrebat cum sunt utilizați profesorii noștri universitari. I-am răspuns:
- În niciun fel.
- Cum adică?
- Uite-așa bine!
Răspunsul meu a fost corect pentru că:
- studiile cercetătorilor nu folosesc la nimic;
- consilierii ștabilor nu sunt universitari;
- profesorii  care lucrează în primele 10 universități ale lumii nu sunt invitați să facă parte din
  guverne;
- disprețul față de valrile autentice este plenar, direct și zgomotos;
- numai neamurile parlamentarilor ajung să lucreze la ei la cabinete sau pe lângă;
- puternicii zilei nu au nevoile de ideile nimănui din moment ce ei sunt cei mai cei;
- cercetarea științifică se luptă pentru supraviețuire, nu este de anvergură;
- acordarea de titluri academice aiurea a demonetizat însăși ideia de valoare autentică.
Numai așa se explică mediocritatea cruntă în care se zbate actul decizional și:
- inexistența strategiilor coerente;
- cât de complicate sunt legile încât fiecare le interpretează cum crede;
- autostrăzile se dărâmă;
- acoperișul unei arene este nevalidat;
- se câpește în loc să se clădească de la zero;
- lipsesc programele concrete;
- se risipesc banii publici pe nimicuri;
- se fură în draci din toate părțile.
Legea învățământului a venit cu câteva restricții privind limitări de a crea clanuri în catedre și de a da șansă și celor fără de apartenență la găști să evolueze.
Înseamnă a fi tehnocrat înseamnă  ceva nedefinit, incolor, inodor și fără miros. La latină cândva era o lecție cu un tip care se lăuda că era un excelent dansator în Rodos. I s-a zis:
 HIC RODOS, HIC SALTA!
Iertare coane Fănică, iertare...
În rest, să vedem neveste de președinți de partid ajunse europarlamentari, fiice de prezidenți ajunse tot acolo și multe, foarte multe alte amestecuri de sosuri și rântașuri care sfârâie pe ochiurile de la aragaz, la sume exorbitante. Pardon, iertare, coane Fănică...

(18 februarie 2016)

No comments:

Post a Comment