Azi am urmărit o emisiune de tot râsul. O biată jurnalistă, fără discernământ a pornit un atac la baionetă. Sărăcuța de ea, lipsită de capacitatea de a admite existența unei diversități de opinii. Se dă o problemă oarecare. Există mai multe soluții. Pentru fiecare soluție există argumente. Sloganul CINE NU E CU NOI ESTE ÎMPOTRIVA NOASTRĂ credeam că aparține unor vremuri apuse.
Nu este așa. Azi am văzut că biata jurnalistă a prezentat numai un punct de vedere și a persiflat tot ce nu era în concordanță cu eberațiile sale.
Unde este dialogul inefabil dintre Ecaterina Oproiu și Cleo Stieber, două doamne cu un nivel de cultură de exceptie, vorbind despre cinematografie, au făcut demonstrația unei abordări irepetabile?
Nu despre Marinela Mititelu vreau să discut, căci nu despre ea este vorba. mi-aș pierde timpul. Altcineva bătea câmpii pe un ecran cu un singur teleast, adică eu. Marinela Mititelu intră în coliziune cu toată lumea și nu are deschiderea pe care o dovedește Rareș Bogdan. Tână și fosta nevastă de primar de Slatina se ridică mai sus cu abordările. Sunt deja alergic. Schimb cu telecomanda de pe Ralitatea pe Taraf-tv și când persoana termină emisiunea revin.
Emisiunea cu Florin Piersic de la Cluj a fost magnifică. Antiteză, așa se numește figura de stil care cu aparițiile sus-numitei devine un adevăr crud și demolator. Bine că emisiunile doamnei nu sunt seara!
Ce bine era dacă de fiecare dată:
- ar fi invitați politicieni de pe tot arcul politic;
- politicienilor nu le-ar pune moderatorul cu brutalitate pumnul în gură;
- ar fi 40% opinii pro, 40% opinii contra ale altora și 20% opiniile moderatorului;
- emisiunile unora ar fi analizate pentru a se decide dacă fac sau nu politica postului.
Există explicație la dispariția presei scrise: totul devenise pamflet, lipsit de analiză și obiectivitate. Adică o bizarerie pe care oamenii trebuiau să mai și plătească. Pardon?
(15 februarie 2016)
No comments:
Post a Comment