Apă plată, bre?

Cu stupoare am aflat că părinții unor bebeluși din Argeș preparau lăpticul micuților folosind apă plată. Pardon? Da, apă plată.
Știu din moși strămoși că la copilașii de sub un an:
- laptele se fierbe în mai multe clocote;
- apa se fierbe foarte bine;
- nu se dă nimic  de mâncare până nu este fiert și răsfiert.
Eu știam că apa plată este:
- îmbuteliată direct din izvor;
- nedistilată și netratată;
- transportată în condiții obișnuite;
- bidoanele sunt de plastic;
- întregul porces de îmbuteliere este igienic dar nu steril.
Știam că pentru bebeluși, în magazine există bidoane cu apă distilată specială, care este utilizată pentru a prepara laptele care se pune în biberoane, curate și ele și pe care bebeii îl beau.
Din moși-strămoși știam niște lucruri, dar acum văd că din cauza vitezei lumea uită acele reguli de aur și fiecare crede că dacă face ceva, acel ceva este și lucrul bine făcut. Nu este întotdeauna așa. Chestia cu mâinile murdare, cu acele cauze necunoscute, sunt numai mici povești.
Repet: la bebeluși intrările sunt foarte puține, colectivitatea era foarte omogenă, episodul s-a produs cam în același timp. Cauza era una singură. Numai o profesoară universitară, doctor în științe medicale, cu gură bogată a pus degetul pe rană și a arătat spre direcția unde se joacă mulți, foarte mulți bani. Este bine că nu mai continuă șirul tragediilor. E rău ca băiatul ăla de mingii, cum îl chemă, uite că am uitat, iese pe sticlă și debitează numai tâmpenii așa-zise filosofice...

(28 februarie 2016)