O chestiune de educație, madame...

În lumea satului exista o vorbă: să nu dai niciodata peste  mâna care ți-a fost  întinsă cândva și ti-a dat o felie de pâine.
E o zicere simplă, așa cum baladele, doinele și proverbele noastre sunt toate tocmai frumoase prin simplitatea lor.
Se face că un personaj pentru care am avut, am și voi avea mari rețineri, trăiește niște clipe jenante generate de cei cărora le-a dat o felie de pâine.
Chiar ieri s-a produs o arecine cu un text și în miez de noapte a avut ziceri mai acide decât micimile-i din paginile de carte.
A încălcat aceasta regulă de aur  și milenară din popor. Iat-o că lovește mâna care i-a dat o felie de pâine dar și un castron de ciobă.
Niciun copil nu-și bate părintele că face mare păcat.  Am văzut părinți care au greșit față de copii lor. Copiii au obligația să-i ierte fără să crâcnească. Așa se cade.
E o chestiune de educație simplă, naturală, comună și lipsită de efort în a o practica permanent și fără abateri.
Trist madame, trist!
Zicea   o guralivă cam nesimțită în mașina 133 intr-o zi toridă de vară: auzi, fă, taci dracului din gura că ești poastă rău.
Madama stătea ca un sfinx, iar guraliva a mai deșertat câteva cazane de zoaie.
Azi, le meriți tălică, madame!

(03 februarie 2016)

!