Forța diasporei este reală

Orice om cu doi neuroni îș dă seama că diaspora este o forță, lucru verificat cu ocazia alegerilor prezidențiale din 2009 și din 2014, când voturile din exteriorul țării și mai cu seamă de la Paris  au cântărit foarte mult, impunând președintele.

Diaspora este formată din 5 milioane de români, din care, cu siguranță 4 milioane sunt adulți de peste 18 ani, cu drept de vot, oameni în putere, care înțeleg exact cum stau lucrurile în democrațiile unde ei trăiesc,, dar mai cu seamă muncesc. Dacă din aceștia 3 milioane votează, cu siguranță, 3 milioane de voturi sunt determinante și votul de la europarlamentare a arătat exact că diaspora are putere și opțiuni foarte clare, ceea ce politicienii de pe Dâmbovița nu au înțeles, din moment ce Elena LASCONI a spus acele lucruri impardonabile la adresa oamenilor care formează diaspora, căci nu de trădători sau de trântori este vorba, ci de oameni care au înțeles că pe plaiurile mioritice se moare de foame și din muncă cinstită nu ai cum să-ți iei niciun cui, darămite să-ți faci o casă sau să-ți ții copiii în școală altfel decât cerșetori la mila publică.

În loc să se gândească la faptul că diaspora este singura forță care dezvoltă mediul privat în România, mediu neconectat la banul public, politicienii din spațiul mioritic tratează cu o superficialitate condamnabilă problemele diasporei, lansându-se în fraze bizare, ca să nu le spun tâmpite, de a-i aduce pe români înapoi, deși nu s-a făcut nimic pentru a se crea locuri de muncă sustenabile, cu salarii adevărate, care chiar să-i facă pe cei din diaspora să revină acasă, după 15 ani sau după 20 de ani de stat în pribegie, dar în condiții net superioare celor de acasă. Folclorul zice că prin străini pâinea este amară, dar aici pâinea nici nu există, căci salariile sunt foarte mici și nevoile gurilor de la masă sunt cu mult mai mari.

Cei care au decis să rămână pe meleaguri străine, în 15 ani au realizat ceea c e pe plaiurile mioritice nu ar fi realizat în 50 de ani sau chiar și în 100 de ani, iar gândul de revenire va deveni o realitate atunci când salariul minim pe economie va depăși 1.000 de euro și posibilitatea de a lucra a fiecăruia ar fi reală, nu vorbe goale, ceea ce va fi realizabil undeva prin în ipoteze optimiste în 2050 sau cu probabilitate mare în după anul 2070, căci așa cum se mișcă lucrurile, tot despre locuri unde nu se întâmplă nimic vorbim acum, dar și după 2030, căci lipsa de forță de muncă se resimte și se va adânci dramatic în viitorul apropiat.

Cei din diaspora sunt investitori la scară mică, pentru că ei investesc nu în businessuri la scară mare, ci în materiale de construcții și în forță de muncă locală, pentru a-și face case care să se învârte după soare. Ei sunt cei care trimit multe miliarde de euro în patria mumă, pentru a oferi familiilor acel nivel de trai decent, care fără sprijinul lor am avea și mai mulți muritori de foame și abonați la cantinele săracilor. Am fost în străinătate și am rămas uimit cât de mult se vorbește românește peste tot, căci peste tot sunt românii din diaspora, care muncesc din greu și care în lioc să fie respectați sunt făcuți în toate felurile de una ca LASCONI și de unul ca RUS, nu le-ar fi rușine, să le fie...

(22 septembrie 2024)