Acum ceva timp am asistat la o întâmplare ce mi-a dat de gândit. O persoană respectabilă, cu dare de mână, m-a invitat la un restaurant. Nu eram singurul invitat. Era o masă ca de aniversare, dar nu era aniversare. S-a servit un aperitiv, urmat de sarmale, de friptură, de o felie de tort. La început a fost dat un păhărel de tărie, urmat de vin alb sau roșu și apă minerală. La final, o doamnă a venit cu niște pungulițe în care era un colac și colivă. Ni s-a dat fiecăruia câte o pungă și o lumânare aprinsă. Când cineva a zis:
- Să-i fie primit!
A fost corectat:
- Să-ți fie primit!
Atunci am înțeles că persoana care m-a invitat la restaurant își făcea pomenile din timpul vieții. Eu auzisem persoana zicând unuia dintre copii că este sigură că nici măcar un colac nu-i va da de pomană, căci luați de treburi și de iureșul vieții vor uita de cele creștinești pentru persoana răposată. Am aflat că persoana fusese la biserică și sfințise coliva. Mai multe nu știu.
- Să-i fie primit!
A fost corectat:
- Să-ți fie primit!
Atunci am înțeles că persoana care m-a invitat la restaurant își făcea pomenile din timpul vieții. Eu auzisem persoana zicând unuia dintre copii că este sigură că nici măcar un colac nu-i va da de pomană, căci luați de treburi și de iureșul vieții vor uita de cele creștinești pentru persoana răposată. Am aflat că persoana fusese la biserică și sfințise coliva. Mai multe nu știu.
(27 septembrie 2024)
No comments:
Post a Comment