În vremurile de demult, familiile de români erau numeroase și părinții se străduiau ca prin muncă cinstită să se pună la adăpost, drept care cumpărau pământuri, construiau case și strângeau aur, ca peste ani nimeni să nu concluzioneze că au făcut umbră pământului degeaba.
Când își căsătoreau copiii, românii ofereau fiecărui copil ca zestre o casă, o bucată de pământ, iar fetelor le ofereau în plus salbe cu mahmudele, spre lauda neamurilor.
După ce au trecut anii, zestrea dată copiilor a căpătat alte semnificații, constituindu-se în modalitatea de a arăta bogăție, drept care pe garduri erau puse covoarele, în poartă era butelia cu fundă roșie și un autocamion se plimba prin comună cu mobilele, cu pernele, cu aragazul, cu frigiderul.
După Revoluție, s-a declanșat frenezia acumulărilor de bunuri mobile și imobile, a bunurilor necorporale, dar și a valorilor obținute prin participări la licitații costisitoare.
Cei care sunt persoane ce ocupă anumite funcții, trebuie să completeze așa-zisele declarații de avere, iar vulgul, orbit de invidie, le parcurge, căci sunt publice și le comentează, căci așa este tot omul, își pune întrebări firești, din moment ce prin ne-muncă unii reușesc asemeni basmelor, să acumuleze averi într-un an, cât alții în zece vieți.
Când își căsătoreau copiii, românii ofereau fiecărui copil ca zestre o casă, o bucată de pământ, iar fetelor le ofereau în plus salbe cu mahmudele, spre lauda neamurilor.
După ce au trecut anii, zestrea dată copiilor a căpătat alte semnificații, constituindu-se în modalitatea de a arăta bogăție, drept care pe garduri erau puse covoarele, în poartă era butelia cu fundă roșie și un autocamion se plimba prin comună cu mobilele, cu pernele, cu aragazul, cu frigiderul.
După Revoluție, s-a declanșat frenezia acumulărilor de bunuri mobile și imobile, a bunurilor necorporale, dar și a valorilor obținute prin participări la licitații costisitoare.
Cei care sunt persoane ce ocupă anumite funcții, trebuie să completeze așa-zisele declarații de avere, iar vulgul, orbit de invidie, le parcurge, căci sunt publice și le comentează, căci așa este tot omul, își pune întrebări firești, din moment ce prin ne-muncă unii reușesc asemeni basmelor, să acumuleze averi într-un an, cât alții în zece vieți.
Vrem o casă cu multe dormitoare, deși nu dormim decât într-un singur pat, pentru a avea o casă cu mai multe dormitoare, ca toată lumea să știe că avem o casă cu multe dormitoare. Vrem o casă cu o sufragerie în care să se întoarcă și un car tras de patru perechi de boi, căci vecinii noștri, dar mai ales dușmanii noștri, trebuie să știe că avem o sufragerie atât de mare încât carul cu patru perechi de boi, întoarce în ea fără nicio problemă.
Vrem să deținem multe case, vrem să fim proprietarii mai mutor terenuri, vrem să deținem opere de artă valoroae, vrem să deținem ceasuri de colecție și conturi grase în valută, pentru că toate acestea avem senzația că ne dau putere, deși strângem totul pentru noi, căci nu mai este ca pe vremuri, să strângem pentru copii, din moment ce familia noastră este formată din soț, soție și unul,, cel mult doi copii.
Acum avem plăcerea de a conduce bolizi cu mulți cai putere, doar pentru că dorim să arătăm cine suntem, să fim văzuți, chiar dacă aceleași servicii ni le-ar oferi și un autoturism de 5 sau 10 ori mai ieftin, dar dorința de a impresiona este mult mai puternică.
Semnificația agoniselii s-a schimbat, trecând de la a strânge pentru copii, la a avea pentru a arăta cine suntem, căci mărimea casei, brandurile hainelor, caii putere ai limuzinei și ceasul de la mână arătat ostentativ, sunt cele ce contează în societatea în care trăim și ne plasăm pe anumite trepte de bogăție.
(30 septembrie 2024)
(30 septembrie 2024)
No comments:
Post a Comment