Cum erau prezentatorii de spectacole folclorice pe vremea mea?

Pe  vremea mea, adică acum peste 60 de ani, când mergeam la concertele Orchestrei de Muzică Populară Barbu LĂUTARU de pe lângă Filarmonica George ENESCU, având ca interpreți pe cei mai importanți soliști de la radio, nu existau:
- texte bizare de prezentare a interpreților,
- monoloage stupide ale interpreților,
- chiuituri în timpul cântecelor,
- cerșetoria de aplauze,
- pupături ale persoanelor din public venite pe scenă,
- aruncatul de flori către artistul de pe scenă,
- interacțiuni primitive cu publicul,

- nevoile exprese de a titra ce se cântă neinteligibil pe scenă.
Spectacolul curgea lin, profesionist și spectatorul simțea că banul plătit pe bilet este recuperat integral prin calitatea actului artistic. Mediocritatea a cuprins și lumea spectacolului și nenumăratele șușe intitulate pompos festivaluri naționale sunt bântuite de prezentări obositoare, banale, de intervenții cu discursuri neavenite din partea interpreților, ceea ce poluează actul artistic și-l duce la un nivel inacceptabil de scăzut. Prezentatorii de azi sunt puși pe sfadă, iar interpreții, în loc să cânte, vorbesc vrute și nevrute, mai ales în zona mulțumirilor adresate publicului, căci toți folosesc aceleași șabloane uzate, enervante și plate.

(02 septembrie 2024)