Acțiunea intitulată HORA RECICLĂRII este compromisă în proporție de 98,7435219734318% pentru că:
- valoarea recuperată nu stimulează drumul cu ambalajul spre returnare,
- fluxurile specifice returnării nu funcționează,
- gândirea procesului de returnare este primitivă,
- cetățeanul nu este implicat, ci umilit.
Mai precis, am cumpărat o băutură răcoritoare și am dorit să returnez recipientul. Nu cei 50 de bani erau esențiali, ci dorința mea de a intra în HORA RECICLĂRII ca un individ care este disciplinat, săzicem. La magazinul de unde am luat băutura, după ce am băut-o, am dorit să returnez recipientul și mi se dădeau 6 bomboane în schimb, nu acel bon valoric, care însemnau 50 de bani, cu care eu aș fi mers altundeva să completez o sumă, dacă aș fi cumpărat ceva. Refuzând, am fost trimis la un magazin MEGAIMAGE cam la 2 Km de locația unde eram. Acolo erau foarte mulți cetățeni cu ambalaje, iar o vânzătoare ne-a invitat afară din magazin că încurcam fluxurile specifice vânzătii de mezeluri. Am plecat la un alt MEGAIMAGE dintr-un mall, dar acolo aparatul care prelua ambalajele era defect, drept care am mers la un coș de gunoi și am aruncat acolo recipientul și punct.
Gândirea a fost defectuoasă din start la această HORĂ A RECICLĂRII căci cetățeanul a fpst gândit că este un c-c-t care nu merită nici respect, nici atenție, deși succesul operațiunii, depinde 100% de el. Numai că HORA RECICLĂRII este încărcată de formalism excesiv din moment ce nu leagă în niciun fel volumul recuperării ambalajelor de performanța stabilimentelor care vând produse ambalate de recuperat și nu se generalizează tipologiile de ambalaje, căci cu o floare nu se face primăvară.
- valoarea recuperată nu stimulează drumul cu ambalajul spre returnare,
- fluxurile specifice returnării nu funcționează,
- gândirea procesului de returnare este primitivă,
- cetățeanul nu este implicat, ci umilit.
Mai precis, am cumpărat o băutură răcoritoare și am dorit să returnez recipientul. Nu cei 50 de bani erau esențiali, ci dorința mea de a intra în HORA RECICLĂRII ca un individ care este disciplinat, săzicem. La magazinul de unde am luat băutura, după ce am băut-o, am dorit să returnez recipientul și mi se dădeau 6 bomboane în schimb, nu acel bon valoric, care însemnau 50 de bani, cu care eu aș fi mers altundeva să completez o sumă, dacă aș fi cumpărat ceva. Refuzând, am fost trimis la un magazin MEGAIMAGE cam la 2 Km de locația unde eram. Acolo erau foarte mulți cetățeni cu ambalaje, iar o vânzătoare ne-a invitat afară din magazin că încurcam fluxurile specifice vânzătii de mezeluri. Am plecat la un alt MEGAIMAGE dintr-un mall, dar acolo aparatul care prelua ambalajele era defect, drept care am mers la un coș de gunoi și am aruncat acolo recipientul și punct.
Gândirea a fost defectuoasă din start la această HORĂ A RECICLĂRII căci cetățeanul a fpst gândit că este un c-c-t care nu merită nici respect, nici atenție, deși succesul operațiunii, depinde 100% de el. Numai că HORA RECICLĂRII este încărcată de formalism excesiv din moment ce nu leagă în niciun fel volumul recuperării ambalajelor de performanța stabilimentelor care vând produse ambalate de recuperat și nu se generalizează tipologiile de ambalaje, căci cu o floare nu se face primăvară.
(06 septembrie 2024)
No comments:
Post a Comment