Istoria ar trebui să fie o știință și ca orice știință, nu ar trebui să fie schimbătoare, căci nici teorema lui Pitagora nu arată într-un fel pe vremea comuniștilor și arată cu totul altfel după 22 Decembrie 1989 în democrația noastră cea originală. Și tottuși istorie este azi într-un fel, mâine altfel, după cum interesele o cer. Istoria României scrisă de Mihai ROLLER este un exemplu, dar nu singurul, căci în perioada comunistă regalitatea nu a existat în cărțile de istorie, decât cel mult într-o formă caricaturală.
Rescrierea istoriei României prin omisiune înseamnă a trece peste evenimente fără a le menționa.
Rescrierea istoriei României prin trunchiere înseamnă a extrage doar acele pasaje din documente care susțin o teză care nu are nimic comun cu realitatea, teză care folosește unui scop politic imediat.
Rescrierea istoriei României prin supradimensionare înseamnă a accentua rolul unui factor neînsemnat atât de mult încât respectivul factor să devină hotărâtor pentru determinarea turnurii evenimentelor în sensul dorit de autorii cărții de istorie, așa cum s-a întâmplat cu roul partidului comunist la derularea evenimentelor de la 23 August 1944.
Rescrierea istoriei României prin trucare înseamnă a falsifica documente pentru a sprijini o idee, așa cum s-a întâmplat cu o fotografie de la o demonstrație de 1 Mai 1939 în care în fruntea demonstranților apărea un puști de parcă partidul comunist nu ar fi avut conducători cu notorietate.
Atât timp cât nu avem o carte de istorie de 400 pagini care să nu se modifice după cum bate vântul, consider că istoria mai are de lucru și istoricii noștri ar trebui să se întrebe dacă au făcut ceea ce trebui ca prin cercetările lor să facă din istorie o știință și nu un instrument de propagandă. Dacă și PATAPIEVICI, un biet fizician s-a apucat să abirdeze chestii de istorie, cu pipi și altele, deja am o imagine despre cum se rescrie istoria și mai ales, de către cine se face această rescriere.
(08 septembrie 2024)
(08 septembrie 2024)
No comments:
Post a Comment