Prostul dacă nu e și fudul, nu e prost destul, zice un proverb de-al nostru, dacic. Așa că de la un timp, văd cum unii dintre prezidențiabili se atacă între ei folosindu-se de notele obținute de adversari, pentru a arăta cât sunt ei de măreți, sublimi, geniali, unici și interesanți. Numai că, uită să se privească în oglindă, să vadă că:
- nu au fost elevii străluciți în gimnaziu,
- nu au fost elevii sclipitori în liceu,
- nu au terminat facultatea cu magna cum laudae,
- nu au finalizat un doctorat la una din primele 10 universități ale lumii,
- nu au descoperiri fulminante care să le fi adus premiul NOBEL,
ci doar să conștientizeze că sunt oameni de-ai pământului, care sunt așa cum este întregul nostru popor, la fel de conștiincioși, la fel de muncitori, la fel de disciplinați, la fel de silitori, cu toți indicatorii de calitate în jurul mediei ce ne caracterizează pe toți, iar dacă 5 milioane dintre noi au luat drumul pribegiei, n-au făcut-o de fericire și nici că diriguitorii le-au creat condiții să rămână pe meleagurile natale să-și ducă viața cu demnitate, prin muncă cinstită și să-și crească pruncii asemeni străbunilor lor.
Fiecare prezidențiabil are plusurile și minusurule lui. În loc să se ironizeze, în loc să-și scoată ochii ca chiorii cu tot felul de chestii mai mult decât penibile, aceștia ar face mai bine să spună ce vor să facă în viitor pentru țara și pentru poporul lui, dacă ar deveni președinți. Să ne arate proiectul lor de țară. Să ne arate cine sunt ei ca oameni, pentru ca fiecare dintre noi, când pune ștampila pe buletinul de vot, să fie convins că următorii 5 sau 10 ani, președintele va fi exact ceea ce noi avem nevoie, adică să fie președintele meu, al tău, al nostru. Bătălia în note este cel mai mizerabil lucru care se întâmplă, căci scoate la lumină cel mult uriciunea din ce ce duc lupta, dar și din noi, care asistăm pasivi la bătății fără sens, în condițiile unei mize imense, iar a vedea că împăratul este gol, nu ne încălzește cu nimic,
- nu au fost elevii străluciți în gimnaziu,
- nu au fost elevii sclipitori în liceu,
- nu au terminat facultatea cu magna cum laudae,
- nu au finalizat un doctorat la una din primele 10 universități ale lumii,
- nu au descoperiri fulminante care să le fi adus premiul NOBEL,
ci doar să conștientizeze că sunt oameni de-ai pământului, care sunt așa cum este întregul nostru popor, la fel de conștiincioși, la fel de muncitori, la fel de disciplinați, la fel de silitori, cu toți indicatorii de calitate în jurul mediei ce ne caracterizează pe toți, iar dacă 5 milioane dintre noi au luat drumul pribegiei, n-au făcut-o de fericire și nici că diriguitorii le-au creat condiții să rămână pe meleagurile natale să-și ducă viața cu demnitate, prin muncă cinstită și să-și crească pruncii asemeni străbunilor lor.
Fiecare prezidențiabil are plusurile și minusurule lui. În loc să se ironizeze, în loc să-și scoată ochii ca chiorii cu tot felul de chestii mai mult decât penibile, aceștia ar face mai bine să spună ce vor să facă în viitor pentru țara și pentru poporul lui, dacă ar deveni președinți. Să ne arate proiectul lor de țară. Să ne arate cine sunt ei ca oameni, pentru ca fiecare dintre noi, când pune ștampila pe buletinul de vot, să fie convins că următorii 5 sau 10 ani, președintele va fi exact ceea ce noi avem nevoie, adică să fie președintele meu, al tău, al nostru. Bătălia în note este cel mai mizerabil lucru care se întâmplă, căci scoate la lumină cel mult uriciunea din ce ce duc lupta, dar și din noi, care asistăm pasivi la bătății fără sens, în condițiile unei mize imense, iar a vedea că împăratul este gol, nu ne încălzește cu nimic,
(13 septembrie 2024)
No comments:
Post a Comment