Lipsa procedurilor naște monștri

Românul s-a născut poet, adică face ce-l taie capul. Este creativ. El inventează orice și redescoperă apa caldă atribuindu-și merite remarcabile. În plus, el este cel mai deștept și nu vine nimeni să-l învețe pe el cum se deschide o ușă, cum se face ciorba de burtă și nici cum se folosește un ciorap de damă în loc de o curea de transmisie la o Dacie 1300.

Românul nu are nevoie de proceduri. De aceea s-a născut DOREL care sparge conducte de apă, care face canalizări absurde, care pune conductele de gaz metan la vedere prin toată comuna, care uită macaraua în centrul construcției, care face podul mai jos decât nivelul locomotivei și câte și mai câte.

Lipsa procedurilor naște monștri pentru că fără proceduri, face fiecare ce vrea și în acest fel apar situațiile cele mai absurde cu putință. S-au inventat cei care conservă investițiile pentru care nu mai sunt bani pentru a le finaliza, dar cei care se ocupă de conservare sunt plătiți cu mult mai mulți bani decât ar fi necesari pentru a duce la bun sfârșit investiția.

Fără proceduri, s-au desființat ierarhizările și scara valorilor a luat-o rău de tot la vale, căci procedurile înseamnă rigoare, înseamnă responsabilitate, însemnă măsurarea calității, iar pericolul diminuării rolului mediocrilor în societate îi sperie pe toți cei care doar joacă rolul de băgători de seamă.

Lipsa procedurilor are menirea să dilueze responsabilitatea asupra execuției unei activități, cu efecte catastrofale asupra lanțurilor de clasificare a persoanelor în persoane competente și persoane incompetente. În lipsa procedurilor toți sunt egali, toți sunt foarte buni, dar nimeni nu este tras la răspundere atunci când au loc catastrofe, mai ales dacă buboiul incompetenței se sparge și puroiul urât mirositor inundă arii foarte mari, în timp ce foarte mulți din cei răspunzători, ridică din umeri, ca și cum răul produs nu este în curtea lor și ei nu au nicio răspundere.

Procedurile înseamnă exactitate, înseamnă stabilirea celor  care execută și a celor care controlează, dar mai ales, stabilește responsabilități de tip 1 la 1 la 1, adică un executant răspunde de 1 activitate și el este verificat de 1 șef. Deci nu există conceptul de noi, adică mai mulți, pentru a dilua responsabilitatea, ci eu, tu, el, adică se știe exact cine execută și cine controlează. În absența stabilirii exacte a persoanelor care participă la un proces, totul se duce de râpă, căci fără proceduri apar monștri, concretizați prin abuzuri, prin defecte și mai ales prin lipsa responsabilității, căci se merge la grămadă, cu turma.



(26 septembrie 2024)