Trăitul în trecut la români

Noi avem proverbe interesante, precum: dă-i românului mintea cea de pe urmă sau nu aduce anul ce aduce ceasul. Numai că nu ținem deloc seama de ele și mergem cu capul înainte spre unde ne duce instinctul, nu rațiunea și nici experiența altora.

Nu spun că nu mă interesează trecutl nostru ca popor sau trecutul persoanelor cu care stau de vorbă. Mă interesează trecutul, dar din trecut, trag anumite concluzii și învățăminte, de care mă folosesc eu, fără a pune goarna la gură și a extrage din trecut anumite aspecte pe care să le transform în argumente de care să mă folosesc împotriva cuiva. Concluziile și învățămintele pe care le trag din trecutul nostru ca popor sau despre trecutul unei persoane, le folosesc doar pentru a mă apăra sau a mă proteja și atât.

Voi da câteva exemple. 

În anul 2004, după lacrimile cu dragă STOLO, am analizat activitatea lui Traian BĂSESCU de la primărie și dacă în cei șase ani respectivul nu a făcut nimic, cum nimic nu a făcut nici ca ministru al transporturilor, am concluzionat că insul nu construiește, nu este omul armoniei și învățămintele pe care le-am tras din trecut au fost că respectivul nu va face în viitor decât ceea ce a făcut în trecut, deci nu-l voi vota și punct. Nu am spus nimănui atunci despre aceste concluzii legate de trecut, pentru că erau doar ale mele și doar eu trebuia să-mi ghidez pașii la urna de vot.

În anul 2009, Mircea GEOANĂ a făcut niște pași greșiți, despre care nu vreau să scriu aici, pentru că acum toată lumea îi scoate la iveală, pași care mi-au arătat multe, dar mai ales că respectivul nu are anvergură și nici calități de președinte de țară. Cu anvergura te naști și o ai sau nu o ai, iar despre calități la fel. Nici anvergura și nici calitățile nu se dobândesc, oricâte eforturi ar face un om. Deci știu exact ce voi face la primul tur de scrutin, dar și la al II-lea. Nu pun goarna la gură să vorbesc despre trecutul lui GEOANĂ, num nu voi pune goarna la gură pentru a vorbi despre trecutul lui CIOLACU, al lui CIUCĂ, al lui LASCONI, al lui ȘOȘOACĂ, al lui SIMION, al lui DIACONESCU. Trecutul este al lor, concluziile sunt ale mele, iar trăitul în trecut este o calamitate pentru românii care aleg să trăiască astfel. Trecutul este trecut. Din trecut învățăm și mergem mai departe. dacă schimbăm atitudinea noastră față de trecut, oamenii vor învăța să-i clădească doar un trecut frumos, care să-i definească prin calități și prin eficiență, prin fapte bune și prin smerenie, iar cei ce le vor analiza trecutul vor concluziona că sunt oameni care merită și atenția și votul lor. Numai că așa ceva se va produce peste 40 sau 50 de ani, căci cei de azi au mers pe ideea de a nu-și construi un trecut frumos, eficient, ci s-au manifestat aleatoriu, iar trecutul nu-i avantajează și acum se face mare caz de acest trecut, ca și cum ar mai însemna mare lucru.




(24 septembrie 2024)