Cine crede că securitatea comunistă lua la întâmplare cetățenii pentru a-i face turnători și colaboratori ai săi, face o mare eroare.
În primul rând, securitatea comunistă nu racola cetățeni, pentru că acei care deveneau turnători și colaboratori ai securității, se ofereau singuri să facă servicii acestei instituții sinistre, pentru că doreau să obțină diferite avantaje, pe care prin forțe proprii și prin calitățile profesionale nu le-ar fi obținut în vecii-vecilor.
În al doilea rând, securitatea comunistă nu avea nevoie să-și bată capul cu indivizi eficienți, profesioniști la locul lor de muncă, caractere puternice, independente, stăpâne pe ele, care să nu răspundă cu docilitate comenzilor de zi cu zi pe care le lansa celor care intrau în solda ei.
În al treilea rând, după anul 1965 când s-au efectuat epurări masive în rândul securității și s-a trecut la profesionalizarea acesteia, ofițerii de securitate erau selectați din rândul absolvenților de facultate cu rezultate dintre cele mai bune, iar cei care deveneau elevi ai școlilor de securitate erau selectați dintr-un număr foarte mare de candidați, care treceau de teste de mare dificultate atât în ceea ce privește aptitudinile de sportivi, cât și de teste psihologice și de inteligență efectuate de specialiști, teste care nu lăsau să treacă tineri care nu îndeplineau cerințele definite pentru a deveni ofițeri activi.
Colaboratorii și turnătorii securității erau indivizi:
- slabi,
- ineficienți,
- mediocri,
- ariviști,
- leneși,
- lăudăroși,
- slugarnici,
- mincinoși,
- fricoși,
- pârâcioși,
- violenți,
- bețivi,
- cartofori,
- cleptomani.
În primul rând, securitatea comunistă nu racola cetățeni, pentru că acei care deveneau turnători și colaboratori ai securității, se ofereau singuri să facă servicii acestei instituții sinistre, pentru că doreau să obțină diferite avantaje, pe care prin forțe proprii și prin calitățile profesionale nu le-ar fi obținut în vecii-vecilor.
În al doilea rând, securitatea comunistă nu avea nevoie să-și bată capul cu indivizi eficienți, profesioniști la locul lor de muncă, caractere puternice, independente, stăpâne pe ele, care să nu răspundă cu docilitate comenzilor de zi cu zi pe care le lansa celor care intrau în solda ei.
În al treilea rând, după anul 1965 când s-au efectuat epurări masive în rândul securității și s-a trecut la profesionalizarea acesteia, ofițerii de securitate erau selectați din rândul absolvenților de facultate cu rezultate dintre cele mai bune, iar cei care deveneau elevi ai școlilor de securitate erau selectați dintr-un număr foarte mare de candidați, care treceau de teste de mare dificultate atât în ceea ce privește aptitudinile de sportivi, cât și de teste psihologice și de inteligență efectuate de specialiști, teste care nu lăsau să treacă tineri care nu îndeplineau cerințele definite pentru a deveni ofițeri activi.
Colaboratorii și turnătorii securității erau indivizi:
- slabi,
- ineficienți,
- mediocri,
- ariviști,
- leneși,
- lăudăroși,
- slugarnici,
- mincinoși,
- fricoși,
- pârâcioși,
- violenți,
- bețivi,
- cartofori,
- cleptomani.
Securitatea cunoștea în detaliu defectele acestora și se folosea de ele atunci când cerea la schimb informații despre cetățenii care prezentau interes pentru ea. Securitatea nu exercita presiuni de niciun fel asupra unor indivizi cu tarele pe care le-am enumerat mai sus pentru că tot ceea ce dorea obținea extrem de lejer.
Dacă securitatea dorea de la un individ lipsit de caracter un angajament scris, îl obținea fără vreun efort.
Dacă securitatea dorea de la un individ lipsit de caracter nenumărate pagini scrise și semnate despre cei care spuneau bancuri politice, doar trebuia să ceară acele pagini, căci le obținea cu detalii jenante chiar și pentru ofițerii care le citeau și care sunt sigur că trăgeau concluzii deloc măgulitoare la adresa celor care se dezlănțuiau în exerciții de elaborare a prozelor turnătoriste.
În opinia mea, prea puțini dintre turnătorii și colaboratorii securității comuniste erau oameni adevărați, căci securitatea nu avea nevoie ca aceștia să fie turnători sau colaboratori, ci dorea ca turnătorii și colaboratorii să dea informații despre ei, adică ei să fie obiecte de studiu, actori în piesa de teatru numită construirea societății socialiste multilateral dezvoltate și cu povestitori în derularea piesei de teatru. Turnătorii și colaboratorii securității comuniste erau un fel de pleavă a societății cu oarecare polelială, o scursură fără miros pestilențial, ci cu miros stătut de prostie și de indolență, a celor care așteaptă să le pice și lor ceva, un apartament, o promovare, o mărire de salariu, o viză de plecare într-o excursie, o recomandare verbală pentru un avantaj oarecare, niciodată ceva de substanță care presupunea performanță, implicare, responsabilitate și mai ales eficiență.
Cine. crede că turnătorii și colaboratorii de ieri ai securității comuniste și-au schimbat năravurile și mai ales trăsăturile de caracter, se înșeală amarnic. Ei tot ineficienți sunt. Ei tot mediocri au rămas. Ei tot ariviști se află oriunde s-ar găsi. Groaza de a nu fi deconspirați îi face atât de șantajabili încât își aleargă și umbra oriunde s-ar afla, dacă bate cumva vântul că se va trece la deconspirarea la grămadă a dosarelor celor care au făcut poliție politică.
Nu se fac publice numele colaboratorilor și ale turnătorilor securității comuniste pentru că este nevoie ca ei, de pe pozițiile pe care le au să rezolve probleme exact așa cum păpușarii care îi au la mână doresc, iar ei să nu crâcnească de niciun fel nici azi și nici mâine și câte zile vor avea.
(22 septembrie 2022)
(22 septembrie 2022)
No comments:
Post a Comment