Mi-l amintesc pe Gabriel LIICEANU când asculta aberațiile președintelui Traian BĂSESCU despre școala românească producătoare doar de tâmpiți, de parcă el terminase una din primele cinci universități ale lumii și nu Institutul de Marină de la Constanța, iar celălalt nu terminase Universitatea București.
Acum că președintele IOHANNIS nu are o suită de lingăi, fripturiști și nulități care să-i gâdile orgoliul și cărora să le ofere câte ceva, iar ei să-l laude în versuri, în picturi sau în discursuri sforăitoare, șa-zișii intelectuali de duzină, văzându-se nebăgați în seamă, tabără pe bietul om și-i găsesc tot felul de defecte în ceea ce face.
Proiectul România educată nu am spus niciodată că este perfect, dar spun că e perfectibil.
Gabriel LIICEANU spune despre acest proiect că este o cacealma.
Despre faptul că românul nu citește cărți nu am spus niciodată că e un lucru bun, dar spun că nici nu are ce cărți citi românul, din moment ce la Humanitas, același LIICEANU tipărea Povestea poveștilor a lui Ion CREANGĂ în multe limbi, de parcă această carte trebuia s-o citească românul.
Gabriel LIICEANU este plângăcios și nu aș fi scris acest articol dacă în mașina 133 nu aș fi auzit de la un tinerel cele două versuri pe care le-am inclus ca titlu. El se plânge de plagiat, deși un filosof vorbește despre plagiocefalie când analizează 32 de pagini ale unei teze de doctorat, în niciun caz nefiind vorba despre teza mea. Nu am văzut o ieșire a lui Gabriel LIICEANU care să demonteze zicerile lui C.B. Unii cred că timpul le rezolvă pe toate. Nu este așa. Ca să fi cineva, trebuie să faci ceva, în niciun caz să-ți pierzi timpul săpând în trecutul unui nonagenar care l-a apreciat într-un clip pe National Arena pe un candidat la prezidențiale, neagreat de Gabriel LIICEANU, pe care nonagenar să-l terfelească cu grație, deși omul era un titan al teatrului românesc.
Acum că președintele IOHANNIS nu are o suită de lingăi, fripturiști și nulități care să-i gâdile orgoliul și cărora să le ofere câte ceva, iar ei să-l laude în versuri, în picturi sau în discursuri sforăitoare, șa-zișii intelectuali de duzină, văzându-se nebăgați în seamă, tabără pe bietul om și-i găsesc tot felul de defecte în ceea ce face.
Proiectul România educată nu am spus niciodată că este perfect, dar spun că e perfectibil.
Gabriel LIICEANU spune despre acest proiect că este o cacealma.
Despre faptul că românul nu citește cărți nu am spus niciodată că e un lucru bun, dar spun că nici nu are ce cărți citi românul, din moment ce la Humanitas, același LIICEANU tipărea Povestea poveștilor a lui Ion CREANGĂ în multe limbi, de parcă această carte trebuia s-o citească românul.
Gabriel LIICEANU este plângăcios și nu aș fi scris acest articol dacă în mașina 133 nu aș fi auzit de la un tinerel cele două versuri pe care le-am inclus ca titlu. El se plânge de plagiat, deși un filosof vorbește despre plagiocefalie când analizează 32 de pagini ale unei teze de doctorat, în niciun caz nefiind vorba despre teza mea. Nu am văzut o ieșire a lui Gabriel LIICEANU care să demonteze zicerile lui C.B. Unii cred că timpul le rezolvă pe toate. Nu este așa. Ca să fi cineva, trebuie să faci ceva, în niciun caz să-ți pierzi timpul săpând în trecutul unui nonagenar care l-a apreciat într-un clip pe National Arena pe un candidat la prezidențiale, neagreat de Gabriel LIICEANU, pe care nonagenar să-l terfelească cu grație, deși omul era un titan al teatrului românesc.
(20 septembrie 2022)
No comments:
Post a Comment