În mahalaua mea, jos, la scara blocului, am găsit un teanc de fluturași care mă invitau pe mine și pe toți care ar fi citit acel text la un protest.
Era specificat scopul protestului.
Era specificată data și ora.
Era specificat locul de desfășurare.
Lipsea exact ceea ce era mai important și anume, cine organizează protestul.
Așa cum este românul, curajos nevoie mare, imparțial până la ceruri și măreț de nu se există, acest fluturaș definește caracterul laș al celor care vor să arate cât de importanți sunt ei, dar după ce se derulează evenimentul.
dacă cineva, un X, partid, sindicat sau ONG și-ar fi asumat acest eveniment, dacă în Piața Universității s-ar strânge 100.000 de bucureșteni, s-ar împăuna cu atractivitatea acțiunilor pe care le organizează și bla, bla, bla. Dacă însă, în Piața Universității vor apare 50 de protestatari, anonimatul este excelent, căci nu se știe cine a eșuat lamentabil într-un demers cu care populația nu a rezonat. Specific românesc, adică organizatori anonimi. Dacă vor fi la protest 200.000 de cetățeni, vor apare și bannerele cu organizatorul, dacă vor fi doar 100, bannerele vor rămâne nedesfășurate și nimeni nu va ieși șifonat din chestiune.
Nu mă mai miră nimic.
Să nu uităm că pe 27 august erau anunțați 10.000 de nuntași la Măciuca și s-au prezentat vreo 5.000. Nimeni nu mai vrea să se riște să iasă șifonat dintr-un astfel de demers.
Aștept ziua când în București un partid sau un sindicat sau un ONG va organiza un miting unde 1.000.000 de bucureșteni să mărșăluiască fie să-și strige păsurile, fie să chiuie de bucurie. Vreau 1.000.000 nici cu unul mai puțin, nici cu unul mai mult și mă voi convinge că avem partide sau sindicate sau ONG-uri. Până atunci avem doar curele de transmisie și nimic altceva.
(29 septembrie 2022)
Era specificat scopul protestului.
Era specificată data și ora.
Era specificat locul de desfășurare.
Lipsea exact ceea ce era mai important și anume, cine organizează protestul.
Așa cum este românul, curajos nevoie mare, imparțial până la ceruri și măreț de nu se există, acest fluturaș definește caracterul laș al celor care vor să arate cât de importanți sunt ei, dar după ce se derulează evenimentul.
dacă cineva, un X, partid, sindicat sau ONG și-ar fi asumat acest eveniment, dacă în Piața Universității s-ar strânge 100.000 de bucureșteni, s-ar împăuna cu atractivitatea acțiunilor pe care le organizează și bla, bla, bla. Dacă însă, în Piața Universității vor apare 50 de protestatari, anonimatul este excelent, căci nu se știe cine a eșuat lamentabil într-un demers cu care populația nu a rezonat. Specific românesc, adică organizatori anonimi. Dacă vor fi la protest 200.000 de cetățeni, vor apare și bannerele cu organizatorul, dacă vor fi doar 100, bannerele vor rămâne nedesfășurate și nimeni nu va ieși șifonat din chestiune.
Nu mă mai miră nimic.
Să nu uităm că pe 27 august erau anunțați 10.000 de nuntași la Măciuca și s-au prezentat vreo 5.000. Nimeni nu mai vrea să se riște să iasă șifonat dintr-un astfel de demers.
Aștept ziua când în București un partid sau un sindicat sau un ONG va organiza un miting unde 1.000.000 de bucureșteni să mărșăluiască fie să-și strige păsurile, fie să chiuie de bucurie. Vreau 1.000.000 nici cu unul mai puțin, nici cu unul mai mult și mă voi convinge că avem partide sau sindicate sau ONG-uri. Până atunci avem doar curele de transmisie și nimic altceva.
(29 septembrie 2022)
No comments:
Post a Comment