Decizia politică înseamnă totul. Un nene vine cu o idee pentru a rămâne și el în istorie cu ceva, să zicem autostrada Transilvania care să lege ceva cu ceva, adică Ardealul de Muntenia. Se știe cine este nenea care și-a asumat decizia politică. În mod normal, trebuie să existe un nene YY care spune că-și asumă decizia politică. Realitatea este însă una crudă și anume, toți se bagă cu idei și vor să se ia decizii politice și nimeni nu-ți asumă. A asuma o decizie politică înseamnă că la sediul de partid se scrie o pagină cu definirea problemei și cu specificarea deciziei și există data dar și o singură semnătură, după ce a fost scris numele în clar. Trebuie spus că acea semnătură arată că decizia e asumată de cel ce semnează și deci el răspunde.
Decizia contractuală înseamnă că există cineva delegat din partea partidului, un om de încredere care negociază contractul pentru implementarea deciziei politice. Există și partea care va transpune în practică decizia politică. Deci, există un nene ZZ care semnează din partea țării noastre, om de încredere al partidului și o companie care ia în antrepriză realizarea obiectivului concretizat pentru decizia politică. Pânp acum avem pe YY, omul de la partid care a luat decizia politică și răspunde pentru ea și omul de încredere al partidului ZZ, cel care negociază și semnează contractul de realizare a obiectivului.
Decizia de execuție presupune mai mulți nene din partea română care trec la execuție și cel din partea companiei care a semnat contractul cu ZZ. Fiecare executant are nume, termene, costuri și contract pe baza căruia primește de lucru și i se și plătește lucrările executate.
Observăm că în toate momentele există:
- numele în clar a celor implicați,
- documente semnate în baza cărora se ia decizie,
- responsabilii pentru fiecare etapă,
- recepția lucrărilor executate și cine a făcut recepția.
În opinia mea, pentru tot lanțul trebuie să existe responsabilități și nu oricum, ci un. responsabil. Nu se vor pune doi sau mai mulți responsabili pentru a da vina unul pe celălalt dacă treaba nu iese bine. Mai mult, trebuie stabilit ce se întâmplă dacă lucrarea este bine executată, care sunt avantajele și ce se întâmplă, dacă din contră, lucrarea este prost executată. știind cine este responsabilul se va ști cu exactitate cum a muncit respectivul. la ora actuală, se lucrează atât de infect încât nu se știe niciodată cine este responsabil de ceva și mai nasol, nu este cunoscut documentul în baza căruia s-a executat o oarece activitate. Și toate acestea pentru că se fuge de răspundere și de implicare. Toți vor să fie în frunte la masa bucatelor gustoase, dar nimeni nu răspunde de nimic și treba merge stând pe loc și doar justificându-se de ce nu s-au înregistrat progrese.
Decizia contractuală înseamnă că există cineva delegat din partea partidului, un om de încredere care negociază contractul pentru implementarea deciziei politice. Există și partea care va transpune în practică decizia politică. Deci, există un nene ZZ care semnează din partea țării noastre, om de încredere al partidului și o companie care ia în antrepriză realizarea obiectivului concretizat pentru decizia politică. Pânp acum avem pe YY, omul de la partid care a luat decizia politică și răspunde pentru ea și omul de încredere al partidului ZZ, cel care negociază și semnează contractul de realizare a obiectivului.
Decizia de execuție presupune mai mulți nene din partea română care trec la execuție și cel din partea companiei care a semnat contractul cu ZZ. Fiecare executant are nume, termene, costuri și contract pe baza căruia primește de lucru și i se și plătește lucrările executate.
Observăm că în toate momentele există:
- numele în clar a celor implicați,
- documente semnate în baza cărora se ia decizie,
- responsabilii pentru fiecare etapă,
- recepția lucrărilor executate și cine a făcut recepția.
În opinia mea, pentru tot lanțul trebuie să existe responsabilități și nu oricum, ci un. responsabil. Nu se vor pune doi sau mai mulți responsabili pentru a da vina unul pe celălalt dacă treaba nu iese bine. Mai mult, trebuie stabilit ce se întâmplă dacă lucrarea este bine executată, care sunt avantajele și ce se întâmplă, dacă din contră, lucrarea este prost executată. știind cine este responsabilul se va ști cu exactitate cum a muncit respectivul. la ora actuală, se lucrează atât de infect încât nu se știe niciodată cine este responsabil de ceva și mai nasol, nu este cunoscut documentul în baza căruia s-a executat o oarece activitate. Și toate acestea pentru că se fuge de răspundere și de implicare. Toți vor să fie în frunte la masa bucatelor gustoase, dar nimeni nu răspunde de nimic și treba merge stând pe loc și doar justificându-se de ce nu s-au înregistrat progrese.
Ca să fiu mai concret, să luăm contractu de realizare a unei autostrăzi de către Bechtel, numită Transilvania. Nu se știe cine a semnat contractul din partea română. Nu există un exemplar de contract. Nu există pagina cu decizia politică și nu se știe a cui a fost ideea din PSD de a realiza acea autostradă. Nu există documente privind decizia politică de a sista lucrările. Nu există documentele. S-a lucrat haotic, în dorul lelii și acum nu există niciun vinovat, deși cineva a fost cel care a dat ordin să nu se mai continue lucrările de s-a ajuns să se plătească penalizări cât nu făceau. S-a vorbit de decizia verbală. Pe vorbe nu se face nimic.
(13 septembrie 2022)
No comments:
Post a Comment