Trebuie să luăm istoria așa cum a fost ea, cu bune și ru rele și să facem un inventar al războaielor, dar mai ales să vedem cum s-au încheiat războaiele, pentru a ști cam la ce să ne așteptăm pe viitor.
Într-un război există două părți:
- o parte agresoare, care declanșează războiul,
- o victimă care se apără de agresor.
Războiul are o dinamică a lui.
Agresorul vine pe teritoriul victimei. Dacă victima este copleșită, teritoriul îi este cucerit de către agresor. Agresorul instaurează pe teritoriile ocupat propria administrație. Țara agresată este cucerită și capitulează în fața agresorului. Istoria cunoaște situații în care popoare au fost cotropite și au stat sub ocupația agresorului perioade îndelungate de zeci sau chiar sute de ani.
Agresorul vine pe teritoriul victimei, dar victima are suficiente resurse pentru a respinge atacurile agresorului. Mai mult, victima merge mai departe și respinge armatele agresoare pe teritoriul acestora, mergând mai departe, până la înfrângerea agresorului, la el acasă, iar războiul se încheie cu capitularea agresorului. Victima, devenită învingător se manifestă conform dorinței sale pentru a-l pedepsi pe agresor, astfel încât să se asigure că pentru o perioadă îndelungată agresorul care a fost învins nu se va ridicat astfel încât să-și exerseze poftele de agresiune care i-au fost stăvilite.
Se vorbește de pace, dar prin pace se înțelege terminarea războiului, cu consecințe dezastruoase pentru partea învinsă din război. Învingătorul face legea și numai adevărul învingătorului contează. Doar trecerea timpului mai schimbă câte ceva, nu foarte mult în ceea ce a însemnat modul cum s-a terminat războiul. Unii pierd teritorii, unii pierd bani, unii pierd bogății. Învingătorul are dreptul de a primi despăgubiri de război și le primește în cantitatea pe care și-o stabilește cu de la sine putere. Nu există clemență pentru învins și loviturile administrate învinsului sunt cu mult peste nivelul suferinței produse de acest în vremurile în care era agresor.
Cei care sunt nostalgici, privesc în trecut și nu le vină să creadă ce au fost și ce au ajuns. Multe imperii în dorința de a crește mai mult decât au ca resurse militare, pornesc acțiuni militare care înseamnă un adevărat dezastru pentru ele. Atunci imperiile se destramă și construcții cândva construite pentru veșnicie se pulverizează ca și cum niciodată nu ar fi existat. Acesta este costul nesăbuinței de a crede în veșnicia unei cosntrucții artificiale, căci imperiile sunt construcții artificiale, după imaginația unor conducători militari și a unor oameni politici.
Într-un război există două părți:
- o parte agresoare, care declanșează războiul,
- o victimă care se apără de agresor.
Războiul are o dinamică a lui.
Agresorul vine pe teritoriul victimei. Dacă victima este copleșită, teritoriul îi este cucerit de către agresor. Agresorul instaurează pe teritoriile ocupat propria administrație. Țara agresată este cucerită și capitulează în fața agresorului. Istoria cunoaște situații în care popoare au fost cotropite și au stat sub ocupația agresorului perioade îndelungate de zeci sau chiar sute de ani.
Agresorul vine pe teritoriul victimei, dar victima are suficiente resurse pentru a respinge atacurile agresorului. Mai mult, victima merge mai departe și respinge armatele agresoare pe teritoriul acestora, mergând mai departe, până la înfrângerea agresorului, la el acasă, iar războiul se încheie cu capitularea agresorului. Victima, devenită învingător se manifestă conform dorinței sale pentru a-l pedepsi pe agresor, astfel încât să se asigure că pentru o perioadă îndelungată agresorul care a fost învins nu se va ridicat astfel încât să-și exerseze poftele de agresiune care i-au fost stăvilite.
Se vorbește de pace, dar prin pace se înțelege terminarea războiului, cu consecințe dezastruoase pentru partea învinsă din război. Învingătorul face legea și numai adevărul învingătorului contează. Doar trecerea timpului mai schimbă câte ceva, nu foarte mult în ceea ce a însemnat modul cum s-a terminat războiul. Unii pierd teritorii, unii pierd bani, unii pierd bogății. Învingătorul are dreptul de a primi despăgubiri de război și le primește în cantitatea pe care și-o stabilește cu de la sine putere. Nu există clemență pentru învins și loviturile administrate învinsului sunt cu mult peste nivelul suferinței produse de acest în vremurile în care era agresor.
Cei care sunt nostalgici, privesc în trecut și nu le vină să creadă ce au fost și ce au ajuns. Multe imperii în dorința de a crește mai mult decât au ca resurse militare, pornesc acțiuni militare care înseamnă un adevărat dezastru pentru ele. Atunci imperiile se destramă și construcții cândva construite pentru veșnicie se pulverizează ca și cum niciodată nu ar fi existat. Acesta este costul nesăbuinței de a crede în veșnicia unei cosntrucții artificiale, căci imperiile sunt construcții artificiale, după imaginația unor conducători militari și a unor oameni politici.
Nu dau exemple. Trebuie numai să luăm cartea de istorie și vom vedea că toate războaiele au început la fel și s-au terminat la fel, ca trase la indigo. Toate au comun suferință, moarte și costuri, durere și distrugeri, nenorociri și ură. Niciun război nu aduce dreptate pentru nimeni, căci fiecare parte are dreptatea sa și doar înfrângerea unei părți o face pe aceasta să-și exercite dreptatea, iar învingătorul rămâne cu dreptatea lui, învinsul tace, suferă, înghite și plătește.
(20 septembrie 2022)
(20 septembrie 2022)
No comments:
Post a Comment