Noi românii, avem talentul de a discuta prea mult și de a nu face mai nimic. Ne lșegăm de chestii mărunte și pierdem din vedere esențialul.
Noi trebuie să ne definit un obiectiv.
Noi trebuie să ne stabilim un termen.
Noi trebuie să parcurgem etapele pregătitoare.
Noi trebuie să trecem la treabă.
Tragedia apare că ne pierdem în discuții inutile când este vorba de etapele pregătitoare pentru că:
- lipsește liderul care se ocupă de obiectiv,
- sunt transferate prerogative ale liderului către decizia colectivă,
- executanții sunt implicați în luarea de decizii.
Voi da un exemplu. Unui nene i-a venit ideea să se scrie o Istorie a informaticii românești. În loc:
- să caute finanțare,
- să schițeze cuprinsul,
- să identifice echipa,
- să stabilească șabloanele de redactare,
- să dimensioneze capitolele,
- să dea termene,
acel nene a chemat mase de informaticieni care s-au lansat în discuții interminabile asupra titlului, care oscila între Istoria informaticii românești și Istoria informaticii din România, discuții care au continuat până când proiectul a fost abandonat.
Acum face obiectul discuțiilor de dragul discuțiilor autostrada Ploiești - Brașov.
Autostrada Ploiești - Brașov costă prea mult.
Autostrada Ploiești - Brașov are prea multe tuneluri.
Autostrada Ploiești - Brașov este prea dreaptă.
Autostrada Ploiești - Brașov durează prea mult.
Autostrada Ploiești - Brașov nu a avut și alte variante.
Discuțiile au fost și acum 10 ani pe aceeași temă și vor continua încă zeci de ani, dacă cineva nu va fi careva să spună clar:
- De mâine se încep lucrările va autostrada Ploiești - Brașov, în varianta aceasta!
Îmi aduc aminte cum zice legenda că STALIN a luat o riglă și un creion și a unit cu o linie Moscova de Leningrad. Când a tras linia, degetul lui care fixa rigla a fost ocolit de creion și linia trasată nu a mai fost dreaptă, ci avea o buclă de la deget. Așa arată linia de cale ferată, dar există, chiar și cu acea mică buclă.
Noi trebuie să ne definit un obiectiv.
Noi trebuie să ne stabilim un termen.
Noi trebuie să parcurgem etapele pregătitoare.
Noi trebuie să trecem la treabă.
Tragedia apare că ne pierdem în discuții inutile când este vorba de etapele pregătitoare pentru că:
- lipsește liderul care se ocupă de obiectiv,
- sunt transferate prerogative ale liderului către decizia colectivă,
- executanții sunt implicați în luarea de decizii.
Voi da un exemplu. Unui nene i-a venit ideea să se scrie o Istorie a informaticii românești. În loc:
- să caute finanțare,
- să schițeze cuprinsul,
- să identifice echipa,
- să stabilească șabloanele de redactare,
- să dimensioneze capitolele,
- să dea termene,
acel nene a chemat mase de informaticieni care s-au lansat în discuții interminabile asupra titlului, care oscila între Istoria informaticii românești și Istoria informaticii din România, discuții care au continuat până când proiectul a fost abandonat.
Acum face obiectul discuțiilor de dragul discuțiilor autostrada Ploiești - Brașov.
Autostrada Ploiești - Brașov costă prea mult.
Autostrada Ploiești - Brașov are prea multe tuneluri.
Autostrada Ploiești - Brașov este prea dreaptă.
Autostrada Ploiești - Brașov durează prea mult.
Autostrada Ploiești - Brașov nu a avut și alte variante.
Discuțiile au fost și acum 10 ani pe aceeași temă și vor continua încă zeci de ani, dacă cineva nu va fi careva să spună clar:
- De mâine se încep lucrările va autostrada Ploiești - Brașov, în varianta aceasta!
Îmi aduc aminte cum zice legenda că STALIN a luat o riglă și un creion și a unit cu o linie Moscova de Leningrad. Când a tras linia, degetul lui care fixa rigla a fost ocolit de creion și linia trasată nu a mai fost dreaptă, ci avea o buclă de la deget. Așa arată linia de cale ferată, dar există, chiar și cu acea mică buclă.
Cândva, Brașov se numea Orașul STALIN. Coincidență?
(11 septembrie 2022)
No comments:
Post a Comment