Lumea plagiază din simplul fapt că nu știe ce este plagiatul și că plagiatul se pedepsește. Nu se știe ce este plagiatul pentru că nu se vrea să se știe. Nu se pedepsește pentru că la români se trec cu vederea micile furtișaguri, iar plagiatul nu intră în categoria marilor hoții. Acolo unde cuvântul onoare lipsește din constituție, nu ai ce să ceri oamenilor fără onoare, iar a le cere oamenilor fără onoare să nu plagieze este ca și cum ai lătra a pagubă în pustiu, unde nu te aude nimeni.
Nu este greu ca lumea să se dezbare de plagiat.
Mai întâi să vedem ce se plagiază.
Se plagiază teze de doctorat.
Se plagiază articole din reviste științifice.
Se plagiază poezii.
Se plagiază lucrări literare de proză.
Se plagiază scenarii de film.
Se plagiază lucrări de grafică și de pictură.
Plagiatul este total, când plagiatorul preia întreaga lucrare și schimbă doar numele autorului, punându-și numele său. Plagiatul parțial, se produce când cel ce plagiază folosește doar fragmente din lucrarea originală.
Dezbărarea de năravul plagiatului este simplă. Trebuie măsuri eficiente.
Dacă a fost dovedită ca plagiată o teză de doctorat, așa-zisul autor, conducătorul așa-zis științific și referenții care au dat calificativ de bine, foarte bine sau cum laudae sunt pedepsiți automat cu 5 ani de pușcărie cu executare, fără a exista căi de atac, plagiatul fiind considerat asemeni unei crime împotriva umanității, sunt mai mult ca sigur că toți cei implicați în afaceri tenebroase de plagiat vor dispărea în doi timpi și trei mișcări.
Așa cum se procedează acum, când plagiatorii zburdă veseli și nestresați, știind că nu li se întâmplă nimic, iar consecințele sunt doar niște glumițe sinistre, evident, plagiatul va prolifera și metodele de plagiere se vor rafina și mai mult, plagiatorii căpătând acel curaj al debutantului în banditism, încât vor crede că cel care a realizat lucrarea originală este vinovatul în toată afacerea că a anticipat ceva ce ar fi vrut să facă plagiatorii și găsind totul gata făcut, a fost preluat căci era dreptul lor, iar autorul lucrării originale nu are altceva decât să-și poarte vina că a făcut ceva înaintea plagiatorilor. Dacă lucrarea originală nu ar fi existat, nici ispita plagiatului n-ar fi existat, deci hoțul culege avantajele, iar păgubitul e cu o mie de păcate.
(28 septembrie 2022)
(28 septembrie 2022)
No comments:
Post a Comment