La viața mea am fost de nenumărate ori în comisii de examene în tot felul de posturi, deci când scriu aceste lucruri știu despre ce vorbesc. Erorile de evaluare și de transcriere sunt erori:
- grave,
- nepermise,
- impardonabile,
- absurde,
- subiective.
Există norme clare de efectuare a evaluărilor, numărul de teze de citit și de evaluat este întotdeauna rezonabil. Dacă plata se face la număr de teze evaluate, lăcomia este cauza care generează situațiile nedorite. Am văzut tot felul de șmecherii, din care cea mai nasoală este aceea când corectorul la mâna a doua preia notele celui de la mâna a întâia și le trece mecanic pe borderoul său. În acest caz, este exclusă orice reanalizare a erorilor și nota pusă, indiferent de cât de bună sau proastă a fost evaluarea, rămâne bătută în cuie. Numai dacă se face contestație există șansa unei corectări a greșelii.
Când am fost președinte de BAC am urmărit îndeaproape să nu se producă măgării și a fost o situație în care am schimbat evaluatorii de la fizică, căci nu respectau baremul.
În legătură cu transcrierea notelor de pe teze în fișiere, evitarea erorilor nu este deloc o operațiune grea. Cu o condiție și anume să se facă în doi pași. În primul pas, se citește nota din teză și se introduce în vaza de date. Pasul al doilea, se citește ceea ce s-a scris în baza de date și se confruntă cu ceea ce este pe teză. Treaba trebuie făcută cu seriozitate, nu pe principiul f----i măsa.
Evaluarea propriu-zisă are la bază un barem, care este suficient de detaliat și care nu dă loc la interpretări jenante din partea evaluatorilor. Am evaluat teze, am evaluat proiecte. De fiecare dată mi-am notat pe foile mele de hârtie ce puncte am dat și pentrun ce. De asemenea am adunat de mai multe ori pentru a nu creși punctajul final. De fiecare dată am rugat pe cineva să reverifice calculele mele și să reverifice că notele au fost introduse corect.
(10 iulie 2018)
No comments:
Post a Comment