Se zice că apele învolburate scot la iveală gunoaiele. Așa s-a întâmplat și la noi imediat după 1989. După Revoluție nenumărați cetățeni s-au apucat să-și facă merite, să-și fabrice evenimente, locuri unde el a fost și nu știu ce a făcut în zilele fierbinți ale Revoluției.
Îmi plec funtea cu pioșenie în fața celor care au luptat în zilele acelea fierbinți ale lui decembrie 1989. De câte ori trec prin fața Cimitirului Eroilor Revoluției, mă închin și mă rog pentru sufletele lor nevinovate. Este singurul loc unde fac așa ceva.
Când mergeam cu autobuzul rapid 784 de la Romană spre Berceni erau în fața mea doi, un el și o ea care aveau cerificate de revoluționari. Tot timpul au discutat despre unii care au primit magazine, care au primit pământuri, care au scutiri de impozite. Vorbeau despre ceva cu legatul în lanțuri la Atheneu. Au coborât undeva pe la Big-Berceni. Și uitasem de întâmplare dacă nu auzeam de o nouă categorie de revoluționari, ceva cu merite determinante. Revoluția a fost făcută de revoluționari. Eu am crezut că întotdeauna revoluționarii sunt oameni deosebiti, încărcați de idealuri mărețe, care luptă pentru răsturnarea dictaturii, pentru binele poporului, pentru dreptate, pentru democrație și pentru țară. Ceea ce am văzut că a urmat, m-a uimit și m-a lăsat nedumerit. Eu am crezut că urmașii martirilor trebuie ajutați. Eu am crezut că răniții revoluției trebuie tratați. Eu am crezut că revoluționarii autentici trebuie respectați, iubiți, venerați și lor tot românul să le aducă mulțumiri pentru curajul de care au dat dovadă în zilele acelea memorabile, când prin ceea ce au făcut ei, au determinat victoria forțelor democratice, victoria Revoluției.
Într-un mod de meânțeles, printr-un mecanism odios și-au făcut loc printre cei care au luptat în Revoluție și inși care au stat sub pat în acele zile sau erau atât de mici încât nu aveau cum să participe la Revoluție.
Am văzut cum imediat după 23 august 1944 când era ceva numită revoluție, deși nu a fost nicio revoluție, au apărut tot felul de indivizi care au vrut să profite și foarte mulți au profitat prin:
- funcții noi în noua structură de partid și de stat;
- acapararea de bunuri de la burghezie;
- înlăturarea celor care ocupau catedre în universități;
- îmbogățirea altora prin vis ce nu visau;
- jefuirea pe față chiar a celor care nu dețineau averi;
- mințirea celor care au sprijinit schimbarea;
- vorbirea cu ei înșisi pentru a se convinge de schimbare;
- lăsarea cu gura căscată a tovarășilor lor de drum.
Acei oameni de demult, au fost profitorii adevărați, ancorați în a face exact ceea ce trebuia pentru ei și numai pentru ei. Ei vroiau școlile cele mai bune pentru copiii lor. Ei vroiau zestre aleasă pentru fiicele lor la măritiș. Ei îl iubeau pe Stalin că le asigura spatele politic. Ei îl iubeau pe Dej după ce o iubiseră pe Pauker, numai și numai pentru faptul că Dej sau Pauker erau cei care împărțeau pe concret darurile. Eu am cunoascut astfel de profitori. Unul luase cu forța mobila florentină din casa unui burghez, o dusese la tâmplar să-i elimine brizbrizurile, s-o facă dreaptă așa cum avusese el în casa lor sărăcăcioasă de la țară. Și lingăii lui Ceaușescu, tot profitori ai revoluției erau, că după 1965 imediat, epurările din partid tot a revoluție miroseau.
Mai trăim și mai vedem. Adică aș vrea să văd că se iau la analiză certificatele de revoluționari și de acolo să fie excluși cei care nu au făcut nimic pentru Revoluție să rămână acolo adevărații revoluționari, cei care mi-au adus libernatatea și m-au scăpat de comunismul caricatural, chiar dacă ceea ce aven aici este un capitalism tot caricatural, cu o democrație caricaturală, imatură și neașezată.
(20 decemrie 2016)
No comments:
Post a Comment