Bietul Caragiale cu Scrisoarea pierdută, este mic copil în raport cu producțiile servite de politicienii dâmbovițeni. Ei se întrec pe ei înțiși. Când am crezut că un anume lucru a atins superlativul, a venit cineva și mi-a arătat că m-am înșelat, că este posibil ceva și mai grozav.
Un tip pe vremea când era deputat sau ceva acolo la el în PNL avea morgă, era îmbățoșat. Acum n u a mai prins post de deputat sau un ceva acolo. Vine în televiziuni fără cravată și le dă la geoale foștilor lui colegi, de cafre nu mai este legat ombilical. Este ceva grețos, amestecat cu zeamă de varză puturoasă înainte de a fi golită putina în miez de vară.
Sunt celebre reevalurile fostului prezident și slugărniciile frumos înfășurate în ceea ce anticii numeau interesul cel național, în numele căruia prin argumente meșteșugite se făcea cam orice. Chestia că ciorapii murdari, fiind acum ieftini și la duzină, nu se mai spală, ci se aruncă lșa gunoi direct, sublim, rapid, fără regrete și mai ales nu ridicând nepăsător din umeri, nici zâmbind ci rîzînd cu gura până la urechi de satisfacție la maximum.
Sunt lucruri de nefăcut și care nu se fac, ceea ce se vede că vine din istorie și cu ochiul liber. Am trăit în 1972 niște momente neplăcute și rostirea unui singur cuvânt i-a făcut pe nenorociți să-și înghită limba și să rămână muți până a plecat trenul nostru, exact la cât scria la plecări în gară, căci tărășenia de producea la 1686km de București.
Exista un film, Sleeping with the Enemy, din 1991 în traducere În pat cu dușmanul și așa am văzut pe unul care a fost printre cei 322 care vroiau să-l suspende pe Băsescu și peste ani dorea să fie candidat la prezidențiale de la PMP. Un altul ce și-a pierdut portofoliul de ministru și a devenit coleg cu persoana care i-a generat necazul. Am văzut un moderator care l-a înfierat pe unul, iar într-o noapte s-a răsucit și l-a pupat de bietul om nu mai avea părți care să fi fost nesărutate de buzele nesătule ale insului. Cât privește plevușca, a se vedea că traseismul este atât de bogat încât nu mai miră pe nimeni cum apar și dispar partide în parlament, deși noii veniti nu au participat în alegeri.
Se zice despre politică cum că ar fi un fel de prostituată. August Bebel înfiera capitalismul că a făcut să prolifice prostituția care ar avea fundament în sărăm parlamentarii nu sunt deloc săraci, sau politicienii, în general, teoria lui Bebel nu ține. Iar politica de pe Dâmbovița este un model de ce înseamnă lipsă de orice, căci maiau a dospit, a ieșit afară din vas și curge și curge ca în filmul acela de desene animate, încât sufocă la propriu, nu la figurat.
Nu am dat nume din lehamite, căci cu unii am mers pe ruta București Brussels și puțea rău de tot.
(16 decembrie)
No comments:
Post a Comment