La interval de 200 de ani s-au produs două evenimente care au schimbat din temelii soarta a două popoare. La 14 iulie 1789 poporul francez a înfăptuit o revoluție care a delimitat feudalismul de noua societate, cea burgheză.
La 22 decembrie 1989 poporul român a înlăturat comunismul din țară, readucând democrația pluripartidismul și capitalismul, chiar dacă acesta a fost într-o formă ceva mai primitivă, dar capitalism a fost. Mai târziu, peroprietatea ca bază a societății, a fost garantată de stat.
Anii au trecut și cele două zile au căpătat forme de readucere în memoria popoarelor. Francezii o socotesc zi națională. Noi depunem coroane de flori și ne comemorăm eroii. La noi, de la an la an importanța acestei zile devine din ce în ce mai subțire, întrucât puternicii zilei vor ei să fie deaupra vremurilor. Anul acesta comemorarea s-a făcut în liniște, cu modestie și cu o oarecare reținere, pentru că evenimentele cotidiene au devenit importante, deși sunt trecătoare ca o clipă oarecare.
Diferențele dintre 14 iulie 1789 și 22 decembrie 1989 sunt foarte mari, chiar prea mari, lucru care ne face pe noi să fim diferiți de francezi, despre care spunem că sunt prietenii noștri. S-a vorbit mult timp de faptul că revoluțiile își devorează fiii. La noi și i-a împins în față, chiar prea în față. În partea cealaltă, i-a dus sub lama ghilotinei.Multe voci au zis că plutonul de execuție trebuia să-și continue treaba și după ziua de Crăciun a lui 1989, ajungându-se chiar la nivelul primilor secretari de județ. Totuși noi suntem un popor creștin, iar viața ca dar de la Dumnezeu, nu trebuie curmată de om prin plumbi. De necrezut, dar după 22 decembrie 1989 versurile:
Pleac-ai noștri,
Vin ai noștri,
Noi rămânem
Tot ca proștii.
au fost verificate de viața noatră care nu a încetat să fie crudă, nedreaptă și utâtă, pentru că micimea este una dintre diomensiunile ființei noastre mioritice în sine ca prazul, slana și togmăgeii.
Diferențele dintre 14 iulie 1789 și 22 decembrie 1989 sunt foarte mari, chiar prea mari, lucru care ne face pe noi să fim diferiți de francezi, despre care spunem că sunt prietenii noștri. S-a vorbit mult timp de faptul că revoluțiile își devorează fiii. La noi și i-a împins în față, chiar prea în față. În partea cealaltă, i-a dus sub lama ghilotinei.Multe voci au zis că plutonul de execuție trebuia să-și continue treaba și după ziua de Crăciun a lui 1989, ajungându-se chiar la nivelul primilor secretari de județ. Totuși noi suntem un popor creștin, iar viața ca dar de la Dumnezeu, nu trebuie curmată de om prin plumbi. De necrezut, dar după 22 decembrie 1989 versurile:
Pleac-ai noștri,
Vin ai noștri,
Noi rămânem
Tot ca proștii.
au fost verificate de viața noatră care nu a încetat să fie crudă, nedreaptă și utâtă, pentru că micimea este una dintre diomensiunile ființei noastre mioritice în sine ca prazul, slana și togmăgeii.
(26 decembrie 2016)
No comments:
Post a Comment