Erau atunci vremuri foarte ciudate. MM, adică Manea Mănescu avea un om de legătură. De fapt a avut mai mulți oameni de legătură, dar care s-au succedat. Niciodată nu erau doi oameni de legătură ai lui MM cu vulgul.
Mai erau o cohortă de lingăi, trepăduși și degenerați politici care deși nu aveau acces la MM de nicio sămânță, nici să-i spele măcar closetul sau izmenele, veneau și celor neinițiați le spuneau: tovarășul a zis, după care înșirau de fapt ceea ce gândeau și doreau ei să se împlinească, dar nu ca propunere a lor, ci ca poruncă sau sugestie a tăvarășului, adică a lui MM.
Îmi aduc aminte că era o javră care nu avea acces la a conduce lucrări de diplomă, unde pentru o lucrare, conducătorul primea 500 de lei. Un profesor plin câștiga 5000 de lei pe lună. Drept care, a spus că tovarășul academician a zis să nu se mai plătească pentru lucrările de diplomă cei 500 de lei, ca răsplată pentru activitatea conducătorilor. La auzul unor astfel de ziceri, niciunii dintre specialiștii din Centrul de Calcul al ASE, din ICI sau din DCS nu a mai dorit să coordoneze lucrări pe de-a moaca. Așa m-am ales cu coordonarea în acel an a peste 20 de lucrări, care erau gratis, ceea ce nu mi se mai întâmplase deși aveam titlul de doctor în științe.
Spre primăvară, când se făcea o ședință de catedră grandioasă, un coleg mai nedus la biserică, l-a așteptat la lift pe MM și i-a spus că a coordonat lucrări de diplomă fără să fie plătit. Atunci MM l-a întrebat pe un consilier al lui dacă este corect. Atunci consilierul i-a spus că e ilegal să nu li se plătească. A dat ordin să se repare eroarea. MM nu avusese tangență cu problema. De atunci a făcut public cine este persoana de legătură și numai aceasta este îndreptățită să vorbească în numele lui.
Mulți dintre cei care se hrăneau din ziceri în numele lui MM au dispărut din peisaj. Și în cazul celui de mai de sus era practica. Un tip, mare ștab în cinematografie, cu nume preluat de la un împărat roman, despre care se zicea că bun n-a fost, avea un scenariu de film. Când s-a întâlnit cu cel din vârful-vârfurilor or fi discutat ei diverse, dar când a ieșit de la discuții a spus că tovarășul a zis că este bine să se facă filmul despre eroul X, exact eroul despre care se scria în scenariul lui. Așa a apărut acel film cât ai bate din palme.
Este în spiritul nostru ca popor să ne dăm rotunzi cu accesul la cele mai înalte niveluri, să vorbim despre relațiile noastre sus-puse, deși nu le avem.
Sunt lecții de viață și orice neclaritate este plătită scump atunci când cuiva i se pune în cârcă exact ceea ce el n-a zis și nici n-a avut de gând să zică sau să facă.
(16 decembrie 2016)
No comments:
Post a Comment