Providență, destin, binom

La noi, unde nivelul de cultură este redus se constată că:

-  cel puțin 30% din populație este analfabetă;

- oamenii își sfințesc cheile de la mașină;

- vrăjitoarele doresc înființarea unei academii;

- politicienii mint cu nerușinare;

- a face o școală este un lux;

- toată lumea vorbește la mobil în continuu.

Filosofia omului simplu are la bază existența forțelor supranaturale.

Dacă unuia i se întâmplă ceva nasol se va zice:

- așa i-a fost scris;

- atât a fost ața lui de lungă;

- și-a băgat dracul coada;

- n-a fost să fie altfel;

- l-a blestemat pe el cineva;

- a fost un păcătos;

- a fost pedepsit.

Acum, că știința a progresat, se vine cu explicații ceva mai sofisticate.

Înainte când cineva nu se simțea bine, se zicea că a intrat dracul în el. Acum se spune că are un sindrom. Înainte când un bărbat pleca la altă femeie, se spunea că i s-au făcut farmece, acum se știe cu precizie că este vorba de silicoane și de feromoni. 

În ultimul timp se luptă vârtos cu corupția. Lupta împotriva corupției o duc oamenii. Dacă unul este prins cu mâța-n sac, se știe exact despre ce este vorba, pentru că dosarele sunt instrumentate și mai au și niște chestii în ele numite probe. La un nivel mai rudimentar se zice: dracul l-a pus? Sau se zice: aia a căutat, aia are. Însă șmecherii între ei sau hoții între ei discută exact cu subiect și predicat despre cei care sunt pe cale să-i prindă, transformându-i în forte venite de undeva și care nu se mai numesc nici providență, nici destin, nici blestem, nici energii negative, ci mai sofisticat system, binom, iar locația se cheamă beciul domnesc, din varii motive. Lucrurile se duc într-o anumită direcție, căci Einstein a vorbit de teoria relativității generalizate, iar generalizarea a atins și zonele unde se gestiona din toate câte un pic pentru a crea impresia că nu fiecare dintre noi ne-o facem cu mâna noastră și relațiile de cauzalitate nu au niciun caracter dubios.

O instalație electrică improvizatp = un incendiu, adică nici destin, nici blestem, nici.

Supraevaluarea duce la a adormi la volan în timpul condusului, adică nici destin, nici blestem, nici.

Redirecționarea banilor din proiecte = furt, adică nici destin, nici blestem, nici.

Și multe altele. Vina este a celui ce face, nu a celor care desfac și vorba proverbului: capul face, capul trage. Numai zelul unei superficialități crase distrage atenția de la individ, considerându-l slab, supus greșelilor, deși conștient și m ânat de lăcomie fiecare ins o ia pe arătură, fară ca destinul să-i fie potrivnic, fără ca dracul să-și bage coada și fără ca systemul să-l copleșească, în tunete de binom. Fiecare vrea să pară inocent, slab și pur, iar ceea ce se petrece cu el este rezultatul unor întâmplări pentru că este mâna destinului sau că așa i-a fost scris sau că diavolul și-a vârât coada. Punct. Croitorul înainte de a băga foarfeca în balortul de stofă fină, măsoară de opt ori și taie bine o singură dată. De ce fiecare dintre noi, înainte de a face orice n-am fi croitori cât de cât? E mai ușor să arătăm cu degetul spre altcineva, decât să prevenimi viitoare vinovății, luați de valul unei încrederi că nu ni se va întâmpla chiar nouă un oarece cu probabilitate pe care conștient o ignorăm.

(22 decembrie 2016)