Marele poet Mircea DINESCU a organizat acolo la conacul lui de la Cetate întâlniri cu personalități din toate domeniile din țara noastră.
Ele-a pregătit bucate gustoase, dar le-a adus și muzică. Eu am remarcat în mod deosebit Taraful de la Vărbilău.Nu este numeros, are trei acordeoane, țambal, vioară, contrabas, clarinet și toți știu să cânte din gură. Formează o construcție de o valoare cu totul specială și mi-a adus aminte de taraful pe care l-am ascultat în 1964 la nunta osrei mele, uncde violonistul a cîntat Doina Oltului cum n-am mai auzit-o niciodată.
Ritmurile cântecelor sunt cele cunoscute și acest taraf a conservat tezaurul muzicii lăutărești, cu acel farmec specific în care nu răzbat elementele așa-zise culte, artificiale și plate aduse de cei care clocesc folclorul contemporan, dar care sunt în criză de inspirație.
Versurile sunt frumoase, iar interpretarea este fără cusur. Lăutarii știu să respire și să țină ritmul, punându-se de acord în mod profesional. Taraful de la Vărbilău este un petec de muzică de foarte bună calitate, o îmbinare a tradiției cu modernitatea, căci și muzica lăutărească trebuie să țină seama de ce se întâmplă în jur. Față de nunțile ce se cred a fi ceva special, acest taraf nu are o intensitate foarte mare de ați sperge timpanele. Ei cîntă așa de frumos și nu scot urlete și nu sunt date instalațiile la refuz. Totul este perfect la acești lăutari.
(18 decembrie 2016)
No comments:
Post a Comment