Vocea străzii

Vocea străzii este un concept nu este un concept, ci o realitate. Vocea străzii este dată de persoane care de bună voie și nesilite de nimeni, ies în stradă. Ei sunt cetățeni care iau atitudine față de o anumită problemă.

Numărul celor care formează vocea străzii este variabil. De la 21 și 22 decembrie 1989 n-am mai văzut fluvii de cetățeni în stradă. Îmi amintesc cum la Budapesta, cum la Roma, cum la Paris, cum la Madrid cu ușurință s-au adunat peste un milion de cetățeni care au protestat față de o anumită sitație. La noi, aproape un milion de bucureșteni au venit să-l întâmpine pe regele Mihai de Paște din 1992. Era o imagine magnifică de la Arcul de Triumf, cînd mulțimea de oameni venise să-l întâmpine pe El, pe Regele Mihai I.

În noiembrie 2015 vocea străzii a schimbat un guvern. Să vedem acum dacă există o voce a străzii acum când se nominalizează premierul. Erau anunțate mișcări de mase, în marile orașe. Este un mod de a verifica puterea unor partide. Îmi amintesc cum sindicatele anunțau sute de mii de oameni în fața palatului Victoria, dar nu au venit nici 10 mii. PNL a zis că aduce 30.000 de cetățeni în noiembrie 2016, ceea ce nu s-a întâmplat. Acum aștept să văd ce va zice puterea facebook, aștept să văd comunicarea tinerilor, numiți de unii și de alții frumoși și tineri.
Vocea străzii există și trebuie luată în considerație, dacă este studiată cu mare atenție. Nu există o voce a străzii abstractă, ci una concretă, formată din oameni concreți, cu familii, cu copii, cu speranțe și mai ales cu dorința de a o duce cu mult mai bine cecât atât.

Zicea o vorbă: mămăliga românească nu explodează niciodată. Zicea, dar acum este iarnă, e frig și probabil ninge, iar Piața Universității este goală, așteptându-și ocupanții care au de zis ceva, care au o atitudine. Numai că există și o altă lume, a celor care au votat cei 46%, despre care nimeni nu știe încă nimic, dar ei există, există, există și atât.

(20 decembrie 2016)