Grupul țintă e una și cum se votează este alta

Grupul țintă la alegeri este o entitate a cărei structură este cunoscută dacă se dorește acest lucru. Este adevărat că sunt 18 milioane de inși pe liste, dar nu sunt niște anonimi. Acolo este Ionesc, Poperscu, Georgescu, cu CNP, cu profesie, cu adresă, adică cu tot ce trebuie pentru a fi identificat și studiat. Ideia este că având 18 milioane de inși, nu statistica aceea ușor vulgarizată ar trebui folosită, ci un capitol numit analiza de date sau cum zicem noi nord-coreeni, data analysis. Din ce oferă data analysis se văd:

- colectivități omogene;

- interacțiuni între subcolectivități;

- modalități de a controla regruparea elementelor.

Cine dorește să construiască o strategie electorală, trebuie să stabilească dacă:

- se adresează la toți cei 18 milioane;

- se adresează unei singure subcolectivități;

- se adresează unui număr finit de colectivități.

Răspunsul la această întrebare duce la:

- a identifica nevoile alegătorilor;

- a stabili limbajul de comunicare;

- a construi mesajele ce vor fi adresate oamenilor;

- a defini formele concrete de comunicare;

- precizarea ariei de răspândire a persoanelor;

- precizarea momentului când va începe comunicarea.

Estimările din grupul țintă vor permite efectuarea de calcule legate de numărul probabil al celor care vor vota partidul. Că cât sunt mai realiste ipotezele de lucru, cu atât estimările vor avea o acuratețe mai bună. Când există structura grupului țintă, mesajele și estimările, este foarte ușor să se vadă eficiența strategiei de campanie și derularea însăși a campaniei. Dacă lucrurile sunt clare, vor fi și cuantificabileș Una este ce se planifică și alta este ce se întâmplă. IRES a dat acum rezultatele votului ca sondaj cum s-a votat me vărste, pe cateforii de studii și pe urban, respectiv, rural, pe fiecare partid în parte. Cine are interes va pune față în față datele estimate cu cele din acel sondaj și va vedea cât de eficient a lucrat. De regulă nu se întâmplă așa ceva, pentru că după vot, cei care s-au ocupat de strategii de campanie se retrag. Se lucrează cu plata înainte și de aceea nu există analize postelectorale.

Fiecare tipologie din grulul țintă are mesajele sale. Cine face doar o structură de mesaj crezând că atinge toate corzile sensibile pentru toți alegătorii face o mare greșeală. Bețivilor să spui că le dai țuică, hoților să le spui că ușile de la apartamente sunt deschise, masinile n-au alarmp și cheile sunt în contact. Și tot așa. Știu un candidat care a atras voturi că:

- vorbea ca marea majoriytate a votanților:

- știa să strângă mâinile muncitorește;

- se îmbrăca obișnuit;

- nu era artificial;

- trecea sticla cum se zice;

- avea verb și spontaneitate;

- se pupa cu toată lumea, mai ales cu femeile mai coapte și mai plinuțe.

Cine știe să învețe, învață, cine nu, trăiește într-o lume paralelă, închisă într-un clopot de sticlă, fără a auzi freamătul vieții din jur. Să nu se mire atunci că vorbește la pereți.

(13 decembrie 2016)