Promisiunea lui DRAGENEA: spitale

De 27 de ani, politicienii au mințit atât de mult încât am ajuns ca nici umbra mea să nu o mai iau în considerație, atunci când mă însoțește pas cu pas. Acum, pe acest fond al neîncrederii mele totale a venit Liviu DRAGNEA cu un extras din programul partidului său, cum că într-un timp record se vor construi mai multe spitale regionale și unul național, undeva prin București. Stau și mă întreb, așa pentru sinele meu proprietate personală:

- visez?

- aud?

- văd?

- cred?

- judec?

- întreb.

Am observat că sărăcuțul de el a tot încercat niște chestii și cu tot faptul că avea Parlamentul lui, tot nu i-au ieșit pasențele și aici mă refer la chestia cu regionalizarea. Nici proiectul cu drăgălașa de autostradă Alexandria - București-Vladivistok nu a funcționat. Nu vreau să fac niște calcule, dar sunt sigur că politicienii români au învățat că dacă au un proiect de 100 de lei, ca spă cumpere o acadea, trebuie să extragă din sută, cam 97,3 lei. Morala este simplă și se practică peste tot: lobby din de 1% din 10 miliarde înseamnă totuși 100 de milioane, ceea ce nu este de colea și pentru 1% nimeni nu face gât atât timp cât 4% este de acceptat oriunde nici cu gândul n-am răzbate. Deci spitalele celea, zic eu așa după plan ar gi undeva la 1,5 miliarde, în realitate ar fi undeva la 10 miliarde și un 4% ar da 400 de milioane, încât tot flămândul să-și umple burdihanul fără să zornăie cătușe, căci la 500 de mii, s-ar mânji vreo 800 de inși, iar la 250 de 1.600 și îmi este foarte greu să cred că nu s-ar găsi ac de cojocul vreunui Catani de Dâmbovița. Trebuie citite și alte pasaje, trebuie analizate și cu procente la relanti, dacă se face ceva, nu s-ar supăra prea multă lume. Numai că noi avem Balada meșterului Manole cu ceea ce se construia ziua se dărâma noaptea și sunt foarte multe exemple în care lucruri s-au startat și restartat până m-am plictisit eu.

Pe teleormăneanul Liviu DRAGNEA parcă voi începe să-l cred, dar după 15 ianuarie 2017. Până atunci mă mai gândesc. Mi-ar place să văd peste 4 ani cam 0,5% din programul PSD realizat, căci taman spitalele acestea ar fi și n-aș mai vedea oameni care:

- mor în sălile de așteptare;

- așteaptă până la epuizare un transplant;

- nu sunt operați la Viena că nu au aprobări;

- suferă că nu au citostaticele;

- acuză de mal praxis;

- ajung să fie neoperabili;

- arată cu degetul spre doctori;

- cred prostiile spuse de un ministru nespecialist;

- nu au unde să se trateze.

Cine știe ce va fi peste 4 ani, dar chinezii fac autostrăzi în câteva luni. La noi Făt-Frumos creștea în trei zile cât alții într-un an. Așa că, nu exclud nici ca minunile să răsară pe acest pământ dăruit de Dumnezeu cu de toate, până și cu un popor, care chiar dacă se zice că mămăliga nu explodează, este un popor mândru, tolerant, credincios, genial și mai ales harnic. Aștept realitatea.

(24 decembrie 2016)