Acum câțiva ani, în niște țări africane au fost tentative de revoluții socialiste, vorbindu-se atunci de expoer de revoluție din Cuba. Nu a existat o literatură solidă și de aceea nu mă hazardez în a zice că chiar așa a și fost. Știu numai că unele instaurări de reginuri de stânga au avut durate scurte și unii dintre căpeteniile acelor revoluții și-au găsit alinare la Moscova.
În niște laboratoare a fost clocită chestia recunoscută sub numele de revoluție portocale. Mie culoarea portocaliu nu-mi place, de când Orange mi-a trimis un plic negru cu sigla lor cea portocalie de ziua mea, ceea ce m-a revoltat și m-a făcut să-mi fie scârbă și de negru și de portocaliu și de Orange. Chiar și pe la noi unii aveau geci portocalii, pentru care au primit condamnări. A urmat să fie instaurat nu ceva care să aducă bine, ci cel mai mafiot sistem care a fost imaginat vreodată. Și întyr-o țară nu prea îndepărtată, cam în același timp a venit un prezident care n-a rezitat decât un madat tot portocaliu, datorită unor carențe fulminante, vecine cu drama unui popor năpăstuit. Blestemul portocaliului s-a extins și chiar școli prin vestul țării au fost văruite în portocaliu. Chiar hainele unui sanctificat, pe o icoană tot portocalii erau. Aceste experimente de laborator, făcute în condițiile necunoașterii specificului național și aruncate în brațele unor aventuriei mediocrii au dus la eșecuri răsunătoare, dar cu pierdereaa unor ani buni din evoluția unor popoare. Un individ care sfătuia ca turuștii să zboare de la Ghimpați spre Flămânzi cu avionul pe lângă faptul că nu are niciun credit, mai și caută să-și disprețuiască propriul popor hămesit și îndurerat. Față de acele perioade vetuste și condamnabile, acum lucrurile sunt de cu totul altă factură. Chiar azo 19 decembrie s-au produs trei fapte oribile care au morți violente și timpul experimentelor de rahat a trecut ireversibil. Niciun laborator nu are cum să prevadă ceea ce se va întâmpla atât timp cât de pe internet oricine găsește cum să se construiască o bombă atomică și dacă merge mai departe, găsește și materialele cu care să o producă și să o și transporte, iar cu puțin creier identifică în târguri și sisteme de ghidare dintre cele mai grozave. Așa că, proverbul cu unde dai și unde crapă este de foarte mare actualitate. Cum Lenin a fost practicianul propriilor experimente, nu prea cred că mai are cineva anvergura acestuia să definească ceva de io asemenea profunzime ca să schimbe 1/6 din suprafața globului, cât ai bate din palme. Trebuie lider cu carismă și mai ales cu verb, care să se manifeste ca magnet față de mase. Troglodiții, infatuații, bețivii, proștii, limitații, niciodată nu vor avea anvergura necesară pentru a defini un experiment, pentru a-l simula în laborator și mai apoi să-l ducă undeva într-o piață sau pe un maidan, printre blocuri înghesuite, jerpelite și pline de igrasie.
(19 decembrie 2016)
No comments:
Post a Comment