Uitam să împărășesc acelor prieteni, neprieteni, dar cititori ai blogului acesta, ceea ce m-a chinuit la Neptun în vara anului 1992 noapte de noapte la un local unde bubuiau boxele. Să asculți o melodie între orele 23 din noapte până la 05 de dimineața, ceea ce m-a determinat să nu mai calc pe plajele mioritice. Vă propun cântecul în mari interpretări precum:
Fiecare vară are un ce al ei pe litoralul nostru în așa fel încât se petrece chiar toată noaptea. Dar muzica dată așa de tare încât bubuie stațiunea, deja este prea mult. Melodia este rezonabilă pentru cine o ascultă o dată, de două ori, de nouă ori. Dar deja pentru a 134,5 -a oară este deja mult, chiar prea mult. La vecinii bulgari nu se întâmplăîn niciun caz așa ceva, chiar dacă și acolo se chefuiește. Se chefuiește și lumea se distrează dar cu mai puțini decibeli. Unde sunt prea mulți decibeli, cantitatea vine să compenseze lipsa de calitate. Parcă așa zice legea conservării materiei a lui Antoine Laurent Lavoisier, care într-un timp o împărțea cu Mikhail Vasilyevich Lomonosov.
(21 decembrie 2016)
No comments:
Post a Comment