Mișcările de stradă

Îmi amintesc că prin august 1977 greva minerilor a fost un fel de ieșire a unei mase de oameni ai muncii. Mai știam eu de ieșiri ale populației, dar erau chemări regulate, organizate de instituții  prin care oamenii erau solicitati, obligați să vină să-l asculte cum glăsuiește conducătorul de la tribuna. Nu era nimic spontan. Totul era planificat. Pe 15 noiembrie 1987 au ieșit muncitorii din Brașov în stradă. A  fost o mișcare spontană a muncitorilor, cu efecte deosebite pentru mișcarea muncitorească din țara noastră. În decembrie 1989 au ieșit oamenii la un miting organizat, care a avut un alt final, adică finalul dictatorului. După 22 Decembrie 1989 mișcările de stradă s-au înmulțit, fie în fața clădirii guvernului, fie în Piața Universității. Sindicatele, anemice au încercat să facă mobilizări de amse, dar niciuna nu a fost memorabilă. USL-ul a revigorat un miting, dar lumea nu mai are interes să iasă în stradă. În ianuarie 2012, după acel celebru ghici prezidențial, pe un ger năpraznic populația a ieșit la Universitate să-l susțină pe Raed Arafat. În zilele lui noiembrie 2015 au fost mișcări de stardă care au cerut cîderea guvernului Ponta. Aceste mișcări au încetat când obiectivul a fost atins. După alegerile din 11 decembrie 2016 pe rețele de socializare se anunța o mare manifestare în fața Palatului Victoria, dar nu au venit nici 20 de demonstranți. Au mai fost niște mitinguri foarte restrânse pentru a-l sprijini pe Andrei Pleșu, dar fără rezonanță în mentalul cetățenilor, pentru că poporul analfabet nu de eseuri are nevoie, ci de mâncare, de căldură și de un minim de respect. Ieșirea lui Liviu Dragnea de azi 30 decembrie 2016 în care spune cu subiect și predicat că populația nu va tolera furarea votului din 11 decembrie 2016. El vorbea de ieșiri în stradă. Lucrurile sunt foarte complicate din moment ce populația a votat atât de masiv cu PSD și lumea așteaptă măsuri economice, adică bani în pungă. Sunt sigur că există strategi care știu exact ce înseamnă o masă critică la nivel social și dacă s-a ajuns acolo înseamnă că ceva n-a funcționat unde trebuia, când trebuia și la cine trebuia. Sper să nu se adeverească previziunea sumbră a Alinei Mungiu Pipidi.

(30 decembrie 2016)