Foarte mulți oameni, dacă sunt numiți într-o funcție politică sau dacă sunt aleși la grămadă pe niște liste undeva, încept să creadă că debordează de calități și fac toți pașii necesari pentru a obține funcții care presupun pălării cu mult prea mari pentru capetele lor. Vin și cu idei crețe, nepopulare, emană tot felul de ziceri nepotrivite și trec la a întreprinde măsuri precum:
- plecarea din partid pentru a-și face propriul partid;
- vorbitul în numelonsultați;
- credința că sunt urmați de colectivități mari;
- declanșarea de acțiuni crezând că au capacitatea de a mobiliza;
- lansarea îb atacuri fix la adresa celor care i-au ridicat.
Toate acestea sunt pașii necesari și suficienți care statuează ieșirea definitivă din politică a persoanelor respective. Se cunosc nenumărate situații în care persoane, au devenit personaje, crezând ele că sunt și personalități, au confundat poziția de organizator cu cea de conducător și au proiectat construcții de tip megaloman, pentru care nu aveau nici forța și nici susținerea necesare în a le da viață. Eu știu că:
- o slugă niciodată nu are cum să fie boier;
- cu calități de lider omul se naște nu le învață;
- spontaneitatea și verbul nu sunt suficiente, trebuie creier.
De aceea sunt foarte puțini cei care rezistă în politică și sunt și mai puțini cei care știu să facă politică mare, de nivel național. Trepădușii, trădătorii și mediocrii nu au viață lungă în politică. Ei sunt ca bățul de chibrit. Ard prea repede și dispar în neant. Am o listă de inși ieșiți din politică și nicio încercare de a fi resuscitați nu a fost de succes. Mortul de la groapă nu se mai întoarce.
(16 decembrie 2016)
No comments:
Post a Comment