Așa cum se demonetizatre în vremea comuniștilor termenul de specialit, tot așa termenul de tehnocrat este la fel demonetizat. În vremea comuniștilor, oricine își zicea că este specialist. Orice fraier care făcuse și el un curs la seral pe puncte își zicea că este specialist. Era specialist în ceva, în oarece, acolo să dea bine. Acum, titulatura de tehnocrat s-a dus la avle atât de jos, încât eu dacă aș fi făcut o facultate tehnică mi-ar fi rușine să-mi zic tehnocrat, tot așa cum mi-e mare rușine să zic că am doctorat, deși eu mi-am dat doctoratil în 1978, când conducătorul de doctorat era cineva, când a fi într-o comisie de doctorat însemna ceva special, iar la minister, teza era citită cu adevărat. Teza mea a fost citită de Costin Murgescu, un monstru sacru al economiei, căci el pusese bazele respingerii planului Valev care ne condamna în CAER să fim doar niște agrarieni pârliți, ceea ce s-a întâmplat deupă 1990 și Valev ar fi nu numai mânru, dar probabil și jubilează la el acolo în mormânt.
Nici nu știu de ce-și zic unii tehnocrați. Este probabil să-și zică așa doar din motiv că nu sunt înrolați politic, pentru că muți dintre el nici n-au perminat Politehnica. Tehocrat vine de la ceva care are legaturăp cu tehnica. Nu cu tehnicile bancare, care sunt abuz de limbaj, nici cu tehnicile de jegmăneală ale populație prin taxe și inpozite. Tehnica e tehnică și atăt. restul, cu tehnici și metode sunt doar chestii de abuz de limbaj. Am lămurit-o și cu tehnocrații, după ce am văzut ce au făcut un an și un pic, adică nimic. Pe acești tehnocrați nu i-a recomandat nimic să se autointituleze așa, chiar dacă premierul terminase ceva cu agricultura, tot Politehnică nu s-a numit, ci Universitatea Babeș-Bolyai, care nu este învățământ tehnic, din moment ce la Cluj este și o Politehnică.
ONGiștii sunt niște persoane care lucrează în ONG-uri. Peste tot în lume ONG-urile sunt niște construcții care au ca obiectiv un oarece, altul decât a face producție, altul de cât a face învățământ, altul decât a face bodybuilding. ONG-urile noastre se ocupă de democrație, de câini, de copii sau de late chestii legate de arte, încurajări de tot felul, adică scopuri nobile. Aș fi foarte încântat să știu că ONG-urile care se ocupă decâini să fi ajuns la un rezultat bun, din moment ce străzile sunt pline de câin vagabonzi, deci acele organizații neguvernamentale nu și-au făcut datoria. Nici ONG-urile care se ocupă de statul de drept, n-au făcut prea mare brânză pentru din moment ce statul de drept este șchiop, chiro și ciung. Cele care s-au ocupat de politici publice, sunt ONG-urile cele mai ineficiente. Am cunoscut persoane care lucrează prin ONG-uri și nu am avut senzația că au o meserie profitabilă, ca să se miște pe picioarele lor. Erau persoane care au avut plăcerea de a nu se implica efectiv în munci concrete care să arate că din mâinile lor se vede ceva ieșind. Mi-ar fi plăcut să văd printre acei tineri niște oameni care au o meserie, care lucrează 8 ore pe zi la un loc de muncă și face ceva anume de unde ia salariu. Mi-ar fi plăcut să-i știu pe acei tineri că merg seara, sâmbăta la un ONG și lucrează pentru binele democrației, pentru binele câinilor, pentru binele copiilor. Dar nu a fost așa. Tinerii pe care i-am văzut ca ong-iști pentru a avea niște activități la un program zilnic oarecare și pentru un salariu tot oarecare, erau oameni care aveau viziuni diferite de a mea care apreciez pe cei care fac ceva concret, produc ceva, știu să exercite o meserie concretă, din care iau salariu.
Țaca-paca sunt și ei o categorie de oameni, care se învârtesc în tot felul de obiective mărunte numai și numai pentru a obține niște bani, nu un salariu. Țaca-paca sunt un fel de mici profitori care nu știu cum să facă altceva decât să ciugulească. Ei știu să se orienteze către ceea ce trebuie să le aducă banul fără prea mare efort. Țaca-paca sunt inși care caută proiecte mănoase, cu sursă directă cu bani siguri de la stat. Ecești țaca-paca nu au nici educație, nici cultură. Sunt îmbibați de aroganță, de suficiență și de răutate. Ei nu sunt nici tehnocrați și nici ong-iști. Sunt doar persoane care vor să trăiască chiar dacă se fac preș pentru a atinge obiective precise, aducătoare de bani. Țaca-paca sunt doar umbre care se manifestă oriunde găsesc terenul slab, mocirlos și care emană mirosuri sulfuroase, dar pe unde pașii lor nu se pierd, ci se conservă ca vibrații înundate de ostilitate în raport cu timpul și cu spațiu.
(20 decembrie 2016)
No comments:
Post a Comment